Minunile Sfintei Parascheva de la Iasi

MINUNI SF. PARASCHEVA

Aceste minuni sunt însemnate de către o păcătoasă creştină - Blondina -, după porunca Sfintei Paraschiva, care i-a spus în vis să scrie toate minunile făcute de ea, pe care le ştia această ucenică a Sfintei Paraschiva. Multe minuni face Sfânta Cuvioasă Paraschiva cu tinerii şi cu toţi care se roagă ei cu credinţă.
 
[ DESCARCA FISIER WORD: minuni-Sfanta-Parascheva.doc ]

1. O studentă dentistă, făcând practică într-o clinică, şi-a lăsat pe masă, în cabinetul de lucru, poşeta în care avea bani mulţi şi un ceas de mână, de mare valoare. Când să plece acasă, a observat că lipsesc banii şi ceasul. Ea, fiind foarte credincioasă, imediat a venit la Sfânta Paraschiva şi i-a spus durerea sa, dar pentru pomelnic n-avea bani. După trei zile vine un om în vârstă la cabinetul medical şi îi aduce ceasul şi banii, cerând mii de scuze pentru feciorul său, care era un golan şi - fiind chiar clientul ei - a profitat când ea a ieşit din cabinet şi i le-a furat. Tatăl băiatului i le-a găsit ascunse, l-a bătut până i-a spus de unde le-a luat, apoi a venit de i le-a adus înapoi.

2. O femeie tânără de 33 de ani dintr-un sat de lângă Iaşi, a intrat într-o zi în Sfânta Mitropolie. Părea abătută, nervoasă şi chiar nebună. S-a închinat la multe icoane şi a venit la moaştele Sfintei Paraschiva. S-a închinat, însă când a vrut să sărute sfânta raclă, o putere a izbit-o şi ea a căzut la pamant . A inceput sa strige: "draci, diavoli..". Oricine venea către dansa, ea ii împingea, şi la un moment dat a venit paraclisierul Sfintei Mitropolii - un diacon cu viaţă frumoasă călugărească -, a apucat-o de mână şi a întrebat-o: "Spune, ce păcat ai făcut?" Ea a spus că a umblat cu farmece, că a auzit că soţul ei o înşeală.
A întrebat-o de unde este şi cum o cheamă? Nu ştia, ci se văieta de cei trei copilaşi ai săi. Atunci părintele diacon a întrebat-o dacă ştie să citească. Ea a spus că ştie; el i-a dat acatistul Sfintei Paraschiva ca să-1 citească. Ea s-a aşezat în genunchi la picioarele sfintei şi a citit tot acatistul. Apoi preotul duhovnic a chemat-o la el, a vorbit şi a văzut că ea s-a limpezit la minte.
A mărturisit-o şi, fiindcă ea a spus că de trei zile n-a luat în gură nici un strop de apă, a împărtăşit-o. Femeia a plecat acasă sănătoasă.

3. Într-o zi o femeie de 40 de ani a intrat în Sfânta Mitropolie, alergând prin biserică şi plângând în hohote. Am întrebat-o ce are. Mi-a spus că lucrează ca femeie de serviciu la tribunal, a făcut sinuzită, dar, neavând timp să se trateze, a neglijat şi s-a pomenit cu dureri grozave de cap şi apoi i s-a umflat tot capul. Era fără soţ, cu trei copii. S-a dus la doctor, care i-a spus că tot creierul este acoperit cu puroi şi că trebuie să-i facă operaţie foarte grea, dar că ea nu va rezista la această operaţie, şi de aceea să aştepte moartea.
Am întrebat-o dacă crede în Dumnezeu, a spus că da, dar la biserică vine rar, având serviciu, copii şi sărăcie mare. Atunci am dus-o la Sfânta Paraschiva, ea s-a închinat, i-am făcut pomelnic, dar ea avea numai cinci lei, a lăsat pomelnicul şi a plecat. Peste trei luni am intalnit-o pe strada, sănătoasă, voioasă. Am întrebat-o cum se simte, îmi spune: "Bine! Dar să vedeţi cum s-a întâmplat. La vreo trei săptămâni după ce am dat pomelnicul, a început să-mi curgă puroi din nas şi a curs mult timp. S-a scurs toată infecţia de pe creier şi m-am făcut sănătoasă".

5. O maică din Cheile Bicazului a venit la Sfânta Paraschiva, fiind bolnavă de urechi de nu mai auzea nimic şi avea şi dureri. A stat trei zile în rugăciuni cu lacrimi şi a plecat complet sănătoasă.

6. Mi-a povestit un preot din Ardeal că în parohia lui a fost o fată care trebuia să se căsătorească cu un băiat. O fată cuminte, însă băiatul a fost rău, a lăsat-o şi s-a căsătorit cu alta. Ea, fiind foarte necăjită, a venit la preotul paroh şi i-a povestit durerea sa. Preotul a sfătuit-o să meargă la Iaşi, să se închine la moaştele Sfintei Paraschiva şi să dea un pomelnic. L-a ascultat. Peste o lună s-a căsătorit cu un băiat foarte bun şi e fericită.

7. Un alt preot, tot din Ardeal, mi-a povestit: A fost bolnav de plămâni - T.B.C. -, i s-au făcut multe antibiotice şi el a simţit că începe să orbească. Când s-a dus la doctor, acela i-a confirmat această nenorocire. Preotul imediat s-a urcat în tren şi a venit la Iaşi. Era ora zece seara şi Sfânta Mitropolie era închisă. Atunci el a stat în genunchi afară lângă peretele unde stau moaştele Sfintei Paraschiva, s-a rugat câteva ceasuri plângând. A doua zi a simţit că e sănătos şi până astăzi nu mai are nimic nici cu ochii, nici cu plămânii, slujeşte şi azi Sfânta Liturghie la o mănăstire din Ardeal.

8. A venit o doamnă de la Bucureşti aducând în dar Sfintei Paraschiva un covor persan mare şi frumos. Am întrebat-o ce înseamnă acest dar. Mi-a povestit că soţul ei, bărbat de 45 de ani, s-a îmbolnăvit. Cu tot progresul medicinii, doctorii nu găseau leac la boala lui şi i-au jspus să se pregătească de moarte, că are cancer, într-o zi vine la ei acasă un prieten evreu şi le spune că el pleacă la Iaşi şi îi sfătuieşte să-i dea bani şi pomelnic să ducă el la Sfânta Paraschiva. Şi l-au ascultat şi i-au dat. Peste două luni soţul ei s-a făcut sănătos fără nici un tratament şi, drept mulţumire, ea personal a adus acest covor la Sfânta Paraschiva.

9. O femeie de la ţară, foarte disperată, a venit la Sfânta Paraschiva că i s-a furat vaca. A dat un pomelnic şi a plecat. Peste o săptămână a venit să-i mulţumească Sfintei Paraschiva, că a găsit vaca în al treilea sat.

10. Vine o mamă foarte necăjită la Sfânta Mitropolie şi-mi spune că are o fată cam leneşă şi putin credincioasa si ca are in fata bacalaureatul si admiterea în facultate. Am sfătuit-o să o aducă şi pe fată la Sfânta Paraschiva. Când a venit cu fata, am întrebat fata dacă ştie rugăciuni, mi-a răspuns că nu ştie nici o rugăciune. Am dus-o în faţa sfintei racle a Cuvioasei Paraschiva şi i-am zis să stea în genunchi să se roage cum ştie. Ea a spus sfintei că are frică de română şi ştie numai despre Eminescu. Exact aceasta a întrebat-o la bacalaureat şi fata a reuşit bine.

Vine altă grijă şi mai grea: admiterea la facultate. Fetiţa vine de acuma singură la Biserică şi mai des. Iar în ziua examenului la admitere vine şi îi spune Sfintei Paraschiva că ea ştie la chimie mai bine oxigenul. Asta a întrebat-o şi a luat media şapte. Dar nu avea loc, pentru că au intrat cu cea mai mică medie de 7,50.
Mama sa vine iarăşi cu lacrimi la Sfânta Paraschiva şi iarăşi sfânta o ajută. Au rămas patru copii fără locuri, însă unul din ei era băiatul unui şef mare al oraşului şi acesta face demersuri la Bucureşti şi se mai aprobă patru locuri, în care intră şi fetiţa în cauză. Aşa a ajutat-o cuvioasa să intre şi fetiţa ei şi de atunci fata şi mama vin foarte des la cuvioasa să-i mulţumească.

11. Într-o seară a venit la Sfânta Mitropolie o doamnă de 35 de ani, foarte agitată, emoţionată până la lacrimi. Plângea şi se închina la toate icoanele, dar mai ales la Cuvioasa Paraschiva. După ce s-a mai liniştit am întrebat-o ce are. Şi a zis că e foarte fericită şi a venit să-i mulţumească lui Dumnezeu şi Sfintei Paraschiva. Mi-a povestit: "Sunt funcţionară în Galaţi şi m-am hotărât să fac facultatea de germană, dar nu mă simţeam aşa bine pregătită, am vrut sa-mi încerc şansa, venind în drum spre Iaşi la examenul de admitere, m-am întâlnit pe tren cu o domnişoară care era în aceeaşi situaţie ca şi mine. Când am ajuns la Iaşi, eu i-am propus domnişoarei să mergem amândouă la Sfânta Paraschiva să-i cerem ajutorul. Domnişoara, foarte mândră, mi-a răspuns �că ea n-are nevoie de ajutorul nimănui, că este pregătită bine�. Eu totuşi am venit la Sfânta Paraschiva şi i-am cerut ajutorul şi mi l-a dat. La examen cea bine pregătită a picat şi eu am reuşit, iar acum am venit să-i mulţumesc Cuvioasei".

12. O doamnă din Bacău voia neapărat să se mute la Iaşi. Mulţi ani s-a chinuit cu această problemă, dar nu putea să reuşească. Şi atunci, după sfatul cuiva, a venit la Sfânta Paraschiva, s-a închinat şi a lăsat pomelnic. Au trecut câteva luni şi ea nu numai că a fost mutată la Iaşi, ci a căpătat şi locuinţă.

13. Două cumnate trăiau într-o casă, în buna înţelegere, într-o zi la una din ele au dispărut 200 de lei. Ea a reproşat cumnatei sale că aceea i-a luat, cea învinuită s-a jurat că nu ştie nimica, dar degeaba... Atunci a venit la Sfânta Paraschiva, a dat pomelnic în care s-a rugat ca Sfânta Paraschiva să arate cine este vinovat, ea sau cea care cleveteşte. După două săptămâni copilul de nouă ani al păgubaşei, jucându-se pe stradă, a fost omorât de o maşină. S-a adeverit că acuzaţia era nedreaptă, femeia care acuza era mincinoasă.

14. Pe ziua de 16 octombrie 1968 vine o mamă într-o stare de nebunie, ţipă, strigă, plânge, îşi rupe părul... Am intrebat-o ce are. Mi-a spus că e foarte vinovată faţă de Sfânta Paraschiva.
În ziua hramului, Sfânta Paraschiva, 14 octombrie, ea s-a apucat să facă pregătiri pentru iarnă. Mama ei, o femeie bătrână şi credincioasă, îi spune: "Draga mea, să nu faci asta, căci astăzi este o mare sărbătoare - ziua Sfintei Paraschiva".
Ea îi răspunde: "în fiecare zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toţi". La o oră după acesta discuţie, şi-a trimis fetiţa ei de nouă ani să cumpere ulei de la alimentară, dar, luându-se cu treaba, n-a observat că a trecut un ceas şi fetiţa nu mai vine. în cele din urmă, o vecină a venit şi i-a spus că fetiţa e dusă cu salvarea la spital, deoarece a dat peste ea un autobuz. Dar pocăinţa mamei a fost sinceră şi fetiţa s-a făcut sănătoasă, fără nici o complicaţie.

15. În casa unui profesor universitar era o mare păgânătate. în ziua de 14 octombrie - hramul Sfintei Paraschiva - soţia profesorului i-a spus femeii din casă: "Astăzi să faci săpun". Aceea, fiind creştină, i-a răspuns: "Eu nu fac asta, că e mare sărbătoare. Astăzi e Cuvioasa Paraschiva şi mă duc la Sfânta Mitropolie la slujbă". Şi g-a dus la sfintele slujbe. 
Stăpâna, foarte supărată, s-a apucat singură să facă săpunul. A aşezat un cazan afară şi acolo a clocotit grăsimea cu soda caustică şi cu apa. Ea a intrat în casă, iar fetiţa ei unică, de 12 ani, fugea în jurul cazanului şi la un moment-dat, a căzut în el şi a murit imediat.

16. Fiica unei doctoriţe de aici din Iaşi a căzut la un examen şi era ameninţată să rămână repetentă. A venit mama ei la mine şi mi-a spus necazul ei, desigur rugându-se Sfintei Paraschiva cu lacrimi. Doctoriţa mi-a făcut mie mult bine. Am rugat-o şi eu pe Sfânta Paraschiva s-o ajute, s-o scoată din acest necaz spunându-i: "Tu ştii, Sfântă Paraschiva, cât de mult m-a ajutat doctoriţa pe mine, te rog ajut-o şi tu pe ea, că eu nu pot". Noaptea am visat-o pe Sfânta Paraschiva, care mi-a spus: "Şi ce datoare sunt eu doctoriţei, dacă te-a ajutat pe tine? Dar hai să fie cum vrei tu!" Şi a continuat: "Eu îţi trimit pe fiul tău, care-i prieten cu profesorul fetei, să vorbească el cu profesorul s-o mai examineze o dată, iar eu o voi ajuta la examen". Peste două zile a venit băiatul meu de la Bucureşti - nechemat -, a aranjat toate şi fata a luat examenul şi a trecut în anul trei.

17. O fată farmacistă foarte cuminte, având 32 de ani, tot voia să se căsătorească. Prin mine a dat rugăciuni la Sfânta Paraschiva şi la 1 ianuarie 1968 a făcut cunoştinţă cu un doctor văduv. Acela începe s-o curteze, dar ceva serios nu spunea. Apoi o lasă şi se duce la altele. Ea, disperată, tot vine şi mi se plânge, iar eu îi spun: "Să continuăm cu rugăciuni la Cuvioasa Paraschiva".
Şi într-o duminică, pe neaşteptate, vine doctorul la familia fetei şi o cere în căsătorie. Peste zece zile s-a făcut nunta şi sunt fericiţi.

18. În anul 1968, prin luna martie, într-o dimineaţă, Părintele Stareţ loanichie din Sfânta Mitropolie se apropie de mine şi-mi spune, arătând spre o doamnă: "Vezi, doamna aceea a venit din Bulgaria şi nu ştie româneşte, matale ştii ruseşte, încearcă să vorbeşti ruseşte cu ea să vedem ce doreşte - dacă ştie şi ea ruseşte", într-adevăr, doamna ştia ruseşte. S-a bucurat că poate să-şi spună durerea ei şi plângând mi-a povestit că are un singur băiat, care a ajuns la facultate în anul doi şi subit a înnebunit, dar într-o formă aşa de gravă că-1 ţine într-o cuşcă.
Ea întotdeauna a fost credincioasă, în schimb soţul ei este un ateu şi întotdeauna îl blestema pe copilul lui şi înjura pe Dumnezeu. Ea mereu se ducea la biserică, rugându-se cu lacrimi pentru copilul ei. într-o noapte visează o femeie înaltă, îmbrăcată în negru, care-i spune: "Dacă vrei să fie sănătos copilul tău, să vii la mine". Femeia n-a întrebat-o unde să meargă şi cine este aceea pe care a visat-o.
Peste vreo două luni iarăşi visează aceeaşi femeie care-i spune acelaşi lucru ca prima dată. Atunci ea o întreabă: "Dar cine eşti şi unde să mă duc?". Ea a răspuns: "Sunt Sfânta Paraschiva din Iaşi!"
Doamna din Bulgaria locuia chiar în capitala ţării - Sofia. Imediat s-a dus la ambasadă şi, căpătând paşaportul, a venit la Sfânta Paraschiva. M-a întrebat ce să facă, cum s-o roage pe Sfânta Paraschiva pentru fiul ei? Am învăţat-o, a dat pomelnic pentru un an de zile, asta din proprie iniţiativă. Toată ziua nu s-a dezlipit de la sfânta raclă până seara, apoi a plecat.
După un an a venit cu mama ei de 90 de ani să-i mulţumească Sfintei Paraschiva că băiatul ei s-a făcut complet sănătos şi continuă studiile la facultate.

19. O femeie care a lucrat mulţi ani în Sfânta Mitropolie mi-a povestit că o durea un picior tare rău. Ea s-a rugat mereu la Sfânta Paraschiva să-i aline durerea, într-o noapte a visat pe Sfânta Paraschiva care s-a atins de piciorul ei şi i-a spus: "Acuma n-are să te mai doară". Şi, într-adevăr, aşa a fost.

20. O femeie a venit la Sfânta Paraschiva cu rugăciuni pentru soţul ei care a fost condamnat la zece ani de închisoare. După doi ani s-a întors acasă. Ea a venit şi a mulţumit Cuvioasei Paraschiva.

21. În duminica de 21 februarie a venit o femeie şi a întrebat cu ce poate ea mulţumi Sfintei Paraschiva pentru ajutorul primit. Avea o singură fată studentă, care a fost condamnată de doctori la moarte, găsindu-i-se cancer în sânge - leucemie. Dar mama sa a dat rugăciuni la Sfânta Paraschiva şi fiica ei s-a vindecat, este sănătoasă şi-şi continuă studiile. Am sfătuit-o să dea rugăciuni de mulţumire şi să vină şi ele cât de des la biserică să-i mulţumească Sfintei Paraschiva şi lui Dumnezeu pentru ajutorul primit.

22. Cu doi ani în urmă, într-o dimineaţă, a venit în Sfânta Mitropolie o doamnă bătrână şi a stat toată slujba lângă Sfânta Paraschiva. Apoi m-a rugat să-i dau adăpost să se odihnească, căci la noapte pleacă acasă. Am luat-o la mine. Mi-a povestit că e din Craiova, are un fiu membru al guvernului, dar nu vrea să ştie de ea că este săracă. De mult are dorinţa să vină să se închine Sfintei Paraschiva şi s-a rugat mult pentru aceasta, dar n-avea bani cu ce veni. într-o noapte visează pe Sfânta Paraschiva care-i spune: "Te voi ajuta să vii la mine". A trecut o săptămână şi pe neaşteptate primeşte de la fiul său suma de cinci sute de lei şi cu banii aceştia imediat a venit la Sfânta Paraschiva să-i mulţumească că i-a împlinit dorinţa.

23. O fată voia să dea la medicină. Vine la Sfânta Mitropolie foarte necăjită că toată vara nu s-a pregătit aşa cum trebuie şi îi e frică că nu va putea intra, căci din ce a învăţat nu poate ţine minte decât structura splinei. Eu o sfătuiesc să se ducă la racla Sfintei Paraschiva să se roage cum ştie şi ea îi va ajuta.
Tânăra, stând în genunchi în faţa sfintei racle, spune: "Sfântă Paraschivo, nu sunt pregătită, ştiu bine numai splina".
La examen intră trei candidaţi. Li se dă cutia cu bileţele, trag primii doi bileţelele şi la urmă trage şi ea cu strângere de inimă, şi mare-i fu mirarea că-i vine pe bileţel splina. A ştiut perfect şi a luat zece.
A doua zi a venit la Sfânta Mitropolie să-i mulţumească Cuvioasei Paraschiva. De la uşă a început să plângă şi să strige: "Cuvioasă, tu ai luat zece, tu ai ştiut, tu eşti studentă..., nu eu...". Şi de atunci era nedespărţită de la Sfânta Mitropolie la toate slujbele. A terminat cu bine facultatea de medicină şi acum e medic în Iaşi.

24. În ultimul război mondial ostaşii români şi ruşi au povestit următoarele: Când frontul era în jurul laşului şi când ruşii porneau atac, apărea o femeie de statură uriaşă, oprindu-se între cele două tabere de duşmani, ostaşii se simţeau sleiţi de puteri şi nu puteau să mai lupte. Astfel oraşul Iaşi a fost scutit de mari distrugeri. Era Cuvioasa Paraschiva - ocrotitoarea.

25. Mi-a povestit Preotul Popovici Laurenţiu, care a luat parte la cele ce urmează: "în anul 1946 a fost mare foamete în Moldova. Nu plouase doi ani. Soborul de preoţi şi diaconi s-au pornit în pelerinaj cu sfintele moaşte ale Cuvioasei Paraschiva; ne-am oprit în satul Mogoşeşti şi am început Sfântul Maslu, eram în frunte cu episcopul-vicar Valeriu Moglan. La începutul Sfântului Maslu a venit o ploaie torenţială".

26. Tot părintele de mai sus povesteşte că a fost de rând la Cuvioasa Paraschiva şi citea acatistul sfintei la raclă, la picioarele sfintei. O femeie cerşetoare, făcându-se că se închină, a pus mâna pe banii care erau la sfânta în raclă. Dar a ţipat grozav, că mâna ei se încleştase şi nu putea să o scoată din sfânta raclă. S-au făcut rugăciuni pentru iertarea ei şi ea şi-a scos mâna, făgăduind că niciodată nu va mai fura bani, ori alte obiecte.

27. A venit o femeie necăjită că soţul ei are pe faţă nişte bube care supurează şi-1 dor - toată faţa îi era cuprinsă de acestea. A încercat la mulţi doctori, cu diferite tratamente şi alifii, dar totul era în zadar, ba parcă după fiecare tratament se înfocau şi se extindeau mai tare. Atunci soţia lui a venit la Cuvioasa Paraschiva, a plâns, s-a rugat la cuvioasa şi a dat pomelnic. Cu o batistă curată ce avea la ea, a desfăcut-o şi a şters sfintele moaşte.
Când a ajuns acasă, a pus batista pe faţa soţului şi i s-au mai potolit durerile, iar după o săptămână au dispărut bubele, în fiecare zi stătea câteva ore cu batista pe faţă. Soţia a venit şi a mulţumit Cuvioasei Paraschiva şi lui Dumnezeu şi a spus minunea.

28. În nordul Ardealului era un preot cu soţia şi doi copii, foarte credincioşi. Fiind un sat mic cu 120 de familii şi foarte sărac, cu o biserică de lemn, foarte dărăpănată, iarna nu se făcea foc deloc în ea, iar vara era mâncată toată pe dinafară de ciocănitori, încât în fiecare vară trebuia lipită pe dinafară cu pământ şi până toamna era din nou găurită de ciocănitori.
Preotul şi credincioşii au făcut demersuri şi cereri la superiori să aprobe să facă biserică nouă, dar fiind sub regim comunist, nu le dădea voie. Era prin anul 1969.
Atunci preotul s-a apucat de făcut biserica fără autorizaţie. Au ridicat-o din temelii, au acoperit-o cu tablă, au tencuit-o pe dinăuntru, dar nu mai aveau putere s-o termine. Atunci soţia preotului a venit la Cuvioasa Paraschiva, a plâns, s-a rugat, a lăsat pomelnic şi a cerut ajutorul cuvioasei şi la urmă mi-a spus mie ce necaz are.
Eu ştiam o maică care avea ceva bani şi tot voia să facă o faptă bună, eventual să facă undeva o fântână, să fie pomană la cei morţi. Aşa se gândea dânsa, că toţi care vor bea apă din acea fântână vor zice o vorbă bună pentru cel ce a făcut-o. M-am dus la ea şi i-am zis: "Uite, a venit o preoteasă din Ardeal unde construiesc o biserică şi nu mai au putere s-o termine. Lasă fântâna şi dă banii la biserică că-i mai mare pomană".
Maica aşa a făcut - a dat o sumă mare de bani de au făcut iconostasul, electrificarea şi jumătate din pictură, apoi după câteva luni a mai dat o sumă de bani de au terminat pictura şi pavimentul pe jos. Acest lucru a însufleţit pe credincioşi şi au terminat Biserica. Banii aceştia i-a socotit direct de la Cuvioasa Paraschiva şi de la Maica Domnului.
Drept mulţumire, preotul a pus pe pictori s-o picteze în biserică pe Cuvioasa Paraschiva şi pe Sfânta Muceniţă Sebastiana, al cărui nume îl purta maica milostivă. Aceasta a fost minunea Cuvioasei Paraschiva de la Iaşi.

29. A venit preotul din Ardeal cu soţia la Iaşi să-i mulţumească Cuvioasei Paraschiva de ajutorul primit, că din greu impas i-a scos şi, drept răsplătire, Cuvioasa Paraschiva i-a încărcat cu multe daruri pentru sfânta biserică. Maica care a dat banii pentru pictură a mai dat un rând de veşminte preoţeşti. Preoţi şi credincioşi au pus bani şi au luat un potir şi cele necesare pentru slujit Sfânta Liturghie, au mai donat icoane, covoare şi alte lucruri necesare sfintei biserici. Tot o minune a Cuvioasei Paraschiva este şi împodobirea sfintei biserici(Biserica aceasta este în localitatea Bogata de Sus, judeţul Cluj, protopopiatul Dej, iar preotul se numeşte Ramba Gheorghe şi a stat acolo 15 ani.).
Mi-a mai povestit părintele Laurenţiu Popovici că în tinereţea lui a văzut două minuni ale Cuvioasei Paraschiva:
1) Într-un sat din apropierea laşului au apărut omizi care rodeau tot; atunci preotul satului şi credincioşii au cerut la Mitropolie să le-o dea pe cuvioasa, să o ducă în livezile lor, ca să-i scape de această nenorocire. Li s-a aprobat.
Au mers cu sobor de preoţi şi credincioşi şi au pus-o pe Sfânta Paraschiva într-o grădină sub un copac, care nu mai avea frunze, ci numai omizi. In apropierea grădinii curgea o apă şi în partea cealaltă era şoseaua naţională. După ce au început rugăciunile toţi au văzut cum omizile coborau din copac şi mergeau la apă, se aruncau în apă şi mureau, iar altele mergeau pe şosea, se opreau acolo şi mureau strivite de maşini şi căruţe. Când s-a terminat Sfântul Maslu şi rugăciunile, nu mai era nici o omidă pe copac, şi nici în grădini. Le izgonise Cuvioasa Paraschiva.
Au mai zăbovit vreo două ore de i-au adus mulţumire lui Dumnezeu şi Sfintei Cuvioase Paraschiva pentru minunea făcută.
2) Prin anii 1950-1954 comuniştii au vrut s-o îngroape pe cuvioasa ca să nu-i mai deranjeze mulţimea de credincioşi care veneau să se închine zilnic.
S-au sfătuit în secret, într-o dimineaţă au trimis nişte oameni să sape groapă în cimitir. Când au început să sape, cerul, care până atunci era senin şi însorit, s-a întunecat cu nişte nori mari şi negri, a început un vânt năprasnic, cu ploaie şi gheaţă cât oul de porumbel, cu tunete şi fulgere, de credeai că-i rade Domnul de pe faţa pământului. îngroziţi, oamenii au alergat cu mic cu mare la mitropolie să se roage Cuvioasei Paraschiva să mijlocească ea la Bunul Dumnezeu, ca să nu-i prăpădească. Au chemat preoţii, au tras clopotele şi au făcut cu toţii acatistul şi paraclisul cuvioasei şi alte rugăciuni către Domnul şi Maica Domnului, încât toată biserica era numai lacrimi şi suspine. S-au rugat până târziu. Furtuna s-a potolit. Intre timp au venit vreo 6 bărbaţi care au povestit mulţimii unde au fost şi ce au vrut să facă edilii oraşului fără ştirea preoţilor şi a mitropolitului, dar Cuvioasa Paraschiva le-a arătat că nu ei conduc Iaşul.
Văzând minunea, mulţi s-au întors la Dumnezeu şi cu toţii au dat slavă lui Dumnezeu şi au mulţumit cuvioasei că a rămas în mijlocul lor, să le fie ajutătoare şi grabnic folositoare în necazuri.
Multe, mari şi minunate minuni face Cuvioasa Paraschiva în fiecare zi, cine le poate număra? Acestea scrise de mine, păcătoasa, sunt numai o picătură din oceanul milostivirii sale către oameni. Ea ajută pe toţi care-o cheamă în ajutor şi aleargă la ea cu credinţă şi dragoste, nădejde şi smerenie.
Sfântă Cuvioasă Maică Paraschiva, roagă-te lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră şi în această viaţă ajută-ne să trecem cu bine peste greutăţile şi ispitele zilnice. Amin.
Bucură-te, Paraschivo, mult folositoare!
Bucură-te, Mireasă, Pururea Fecioară, că Fiul Tău a înviat a treia zi din mormânt!
Lăudat şi Preamărit să fie Dumnezeu întru sfinţii săi. Amin!
Alte minuni ale Cuvioasei Paraschiva, povestite de credincioşi:
După al II-lea război mondial, cam prin anul 1946, fiind secetă mare, la cererea credincioşilor s-a făcut procesiune cu rugăciuni şi deplasarea moaştelor Cuvioasei Paraschiva prin satele afectate. Convoiul cu sfintele moaşte, preoţi şi credincioşi cu prapori şi lumânări aprinse a pornit de la Iaşi spre nord, către Ştefăneşti, făcând popasuri şi rugăciuni în mai multe sate.
Ajungând în satul Călăraşi, carul cu boi care ducea sfintele moaşte s-a oprit şi boii n-au mai putut fi urniţi din loc. Timp de două ore au făcut rugăciuni, neştiind care e cauza. După acest timp au văzut că din partea cealaltă de deal venea un alt convoi cu icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de la Botoşani, însoţit de preoţi şi mulţi credincioşi, făcând de asemenea rugăciuni pentru ploaie. Icoana Maicii Domnului venea din direcţia Botoşani-Ştefăneşti-Ilişeni-Bogdăneşti şi s-au întâlnit la Călăraşi. La întâlnirea celor două procesiuni s-au făcut rugăciuni şi Sfântul Maslu, iar apoi convoiul cu icoana Maicii Domnului şi-a continuat drumul spre sud.
Deci Cuvioasa s-a oprit din smerenie, aşteptând pe Impărăteasa Cerului şi dându-i întâietate să treacă ea mai întâi, şi abia după aceea a pornit şi convoiul Cuvioasei spre nord.
Ca şi în alte daţi când au fost scoase sfinte moaşte sau icoane făcătoare de minuni, Dumnezeu s-a milostivit şi a trimis ploi binecuvântate.
în amintirea acestei minuni, credincioşii au ridicat o troiţă pe dealul de lângă satul Călăraşi, care poate fi văzută şi azi.
Elena G. din Iaşi, la vârsta de 22 ani, fiind în Roman, a visat într-o noapte pe Sfânta Paraschiva în biserică, cu mai multă lume, unde parcă toţi aşteptau ca sfânta să se scoale şi să vorbească cu cineva, într-adevăr, sfânta s-a ridicat din raclă şi i s-a adresat astfel: "Fetiţo, tu eşti însărcinată, dar să nu te duci să avortezi, că apoi o să ai mari greutăţi în continuare şi o să mori. Dacă o să mă asculţi, o să naşti o fată frumoasă, deşteaptă şi milostivă şi o să-ţi meargă bine în continuare şi nu o să ai necazuri prea mari în viaţă".
Soţul o îndemna la avort, dar nişte rude o sfătuiau să nu facă aceasta. Acest vis l-a avut în noaptea dinainte de a se duce la doctor. A doua zi a plecat totuşi la doctor, dar cu oarecare frică şi nehotărâre. Ajungând la doctor, a luat-o frica pe sală când trebuia să intre şi s-a întors acasă. Apoi a născut o fetiţă de 4,5 kg, foarte frumoasă, care acum are 34 de ani şi este foarte inteligentă (ştie cinci limbi străine), deşteaptă şi cu adevărat milostivă şi credincioasă, încă de când era mică împărţea tot la săraci, iar acum este doctoriţă şi orice rugăciune care o face ea la Sfânta Paraschiva, în orice necaz ar fi, imediat este ascultată. Aşa a scăpat Sfânta Paraschiva pe această mamă de la moarte - ea însăşi fiind credincioasă de mică copilă - şi pe această fiică care este de folos celor din jur cu inteligenţa sa, cu mila de săraci şi cu celelalte fapte bune.
NOTA:: Din "SUFERINTELE MAMEI BLONDINA - O MARTIRA A SIBERIEI" - EDITURA MANASTIREA SIHASTRIA 2005

* * *

Mărturisesc părintii bătrâni, care au fost martori oculari, despre o minune petrecută la racla Sfintei Parascheva de la Iasi, la 14 octombrie 1951. De hram, pe când oamenii asteptau la rând să se închine, au venit si două crestine bătrâne din Focsani. Văzând lume multă, au zis preotului de gardă, Arhimandritul Cleopa:
- Părinte, dă-ne voie să ne închinăm la Cuvioasa Parascheva, fără să mai stăm la rând, că suntem bolnave, si să-i punem sub cap această pernă, pe care i-am adus-o de acasă drept multumire pentru ajutorul ce ni l-a dat!
- Dumnezeu să vă binecuvinteze, a zis Părintele Cleopa. Mergeti si vă închinati!
În clipa aceea, preotii si credinciosii au văzut un lucru cu totul sfânt si minunat. Cuvioasa si-a ridicat singură capul, iar după ce femeile i-au pus perna adusă si s-au închinat, Sfânta Parascheva si-a lăsat iarăsi capul pe pernă.
Din Viata Pr. Cleopa

 Nenumărate sunt minunile și vindecările de boli ce s-au făcut credincioșilor, care au alergat cu rugăciuni și lacrimi la moaștele Sfintei Cuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iași, de-a lungul a 350 de ani de când ocrotește Moldova și țara noastră. Să amintim doar câteva dintre ele.
Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însăși preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli și al izbăvirii de multe nevoi și primejdii. Din cauza aceasta a fost luată ca protectoare în toate țările ortodoxe din Balcani. Ba și turcii se cucereau de minunile ce se făceau creștinilor care îi cereau ajutorul cu credință și evlavie.

O altă minune care a uimit Moldova și țara noastră a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaștelor Sfintei Cuvioase Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul Mănăstirii "Sfinții Trei Ierarhi" din Iași. Căci, aprinzându-se de la un sfeșnic catafalcul Cuvioasei, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul și sfintele ei moaște, deși erau învăluite în jăratec, au rămas întregi și nevătămate, spre întărirea credincioșilor și uimirea celor îndoielnici.

Spre sfârșitul secolului XIX, soția preotului Gheorghe Lateș din comuna Rădășeni - Suceava suferea la cap de o boală grea și incurabilă. Alergând la Sfânta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moaștele sfinte și-i cerea ajutor. Apoi i s-a făcut Sfântul Maslu și s-a reîntors acasă. Noaptea i se arată aievea Sfânta Parascheva, în haine albe strălucitoare și îi spuse:

- Nu mai plânge, că de acum te faci sănătoasă!
A doua zi, femeia s-a sculat sănătoasă și lăuda pe binefăcătoarea ei.
În anul 1950, o tânără din Iași s-a îmbolnăvit de leucemie. Atunci, bolnava împreună cu părinții ei au alergat la Sfânta Parascheva și cu multe lacrimi îi cereau ajutor și sănătate. După două luni de rugăciuni stăruitoare și Sfântul Maslu, tânăra s-a vindecat de această boală fără leac și și-a continuat studiile.
O femeie dintr-un sat aproape de Iași era greu bolnavă. Fiind internată pentru operație, s-a rugat mai întâi la Sfânta Cuvioasă Parascheva, cerându-i cu credință și lacrimi ajutor și vindecare. După trei zile de la internare i s-au făcut toate analizele. La urmă i-au spus medicii:
- Femeie, du-te acasă că nu ai nimic!
În anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o creștină din Iași pregătea conserve pentru iarnă. Mama ei o îndemna:
- Fată, să nu faci una ca aceasta, căci astăzi este ziua Sfintei Parascheva!
- Mamă, a răspuns fiica, în fiecare zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp să-i prăznuiesc pe toți!
După o oră femeia și-a trimis copila în oraș să cumpere ceva. Pe stradă a fost lovită de o mașină și apoi internată la spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfânta Parascheva și, după ce și-a recunoscut păcatul, a cerut cu lacrimi iertare și salvarea fiicei ei accidentate. După trei zile copila s-a întors sănătoasă acasă.
Un inginer bolnav de plămâni a fost internat în spital pentru operație. Mama sa a mers atunci la moaștele Cuvioasei Parascheva și i-a cerut cu credință sănătate fiului ei. Timp de două săptămâni doctorii au amânat operația. Apoi, s-a observat că leziunile pulmonare s-au vindecat în chip miraculos. Atunci au zis bolnavului:
- Domnule inginer, ați scăpat de operație. Întoarceți-vă sănătos acasă. Este cineva care se roagă lui Dumnezeu pentru dumneavoastră!

Unui copil de trei ani și jumătate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în brațe și a venit să ceară ajutorul Sfintei Parascheva. Pe când se ruga ea cu lacrimi, deodată copilul a strigat:
- Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!
Mulțumind din inimă Prea Cuvioasei Parascheva, mama s-a întors acasă cu copilul sănătos.
În anul 1955, doi soți din Iași nu aveau înțelegere în casă. Într-o seară, femeia disperată a părăsit căminul. Zadarnic au căutat-o soțul și fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatăl ei a alergat la Sfinta Parascheva și s-a rugat cu lacrimi să-i întoarcă soția cu bine înapoi. Ajungând soțul acasă, după o oră bate cineva în ușă. Era soția. Avea chipul palid și îngândurat.

- Unde ai fost, femeie? Ce ți s-a întâmplat? a întrebat-o soțul.
- Diavolul mi-a dat în gând să mă sinucid. De aceea m-am așezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar la orele 8 seara, pe când venea un tren cu viteză, fiica noastră, îmbrăcată în alb, vine la mine, mă apucă repede și mă aruncă afară de pe linie. Așa am scăpat de moarte și de osânda iadului. După ce m-am întărit puțin, am mulțumit lui Dumnezeu că m-a izbăvit de acest cumplit păcat și m-am întors acasă.
- Femeie, în seara aceasta la ora 8 fiica noastră era culcată, iar eu mă rugam pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastră, ci însăși Sfânta Parascheva! Să-i mulțumim ei, căci ea te-a scăpat de această cumplită și dublă moarte, trupească și sufletească.

De atunci este multă armonie și bucurie duhovnicească în această familie creștină.
Pe timpul celor două războaie mondiale, orașul Iași a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează cinstitele moaște ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Căci Cuvioasa ocrotește Moldova și orașul acesta binecuvântat de 350 de ani. Spun bătrânii că ostașii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriașă îmbrăcată în alb deasupra Iașilor, ocrotindu-l de ocupație și bombardamente. Așa știe să ajute Sfânta Cuvioasă Parascheva patria ei adoptivă, pentru credința fiilor ei!

În timpul marii secete din vara anului 1947, când mureau oamenii și animalele de foame, s-au scos moaștele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioșii le așteptau și le întâmpinau cu lacrimi de bucurie și cu făclii în mâini. În urmă veneau nori de ploaie bogată și adăpau pământul. Drept mulțumire, credincioșii se rugau și înălțau câte o troiță în amintirea aducerii moaștelor Sfintei Parascheva în satele lor.
Cel mai mult aleargă și cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, țăranii, călugării și studenții. Mai ales în lunile de examene, racla Cuvioasei este albă de cărți, caiete de școală și pomelnice. Putem declara că moaștele cele mai iubite de credincioși din țara noastră și din afară sunt fără îndoială moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, numită "cea grabnic ajutătoare și mult folositoare".

„Am cerut ajutorul Sfintei Parascheva“

Oameni de toate vârstele, sosiţi din toate colţurile ţării, alături de familie, de rude, prieteni, vecini sau însoţiţi de preoţii din parohiile de care aparţin, au aşteptat, aseară, în curtea şi împrejurimile Catedralei mitropolitane, pentru a se închina la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfântului Policarp. Familia Toader, din judeţul Vrancea, a venit prima oară să se închine la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva acum 30 de ani.

„A fost un moment greu al vieţii noastre. Soţul avea o pareză pe toată partea stângă şi era internat la Spitalul de Neurochirurgie. Eu eram speriată, nu ştiam ce să fac, să-l pot ajuta să treacă cu bine peste acea cumpănă, şi Dumnezeu m-a purtat atunci la Sfânta Cuvioasă Parascheva, de care nu ne-am mai despărţit niciodată. Două luni şi jumătate, cât a stat atunci soţul meu în spital, am mers zilnic şi m-am închinat la Sfântă. Iar ea mi-a ascultat rugăciunile şi soţul meu s-a făcut bine, fără să mai fie nevoie de operaţia pe care doctorii o cereau insistent, dar noi am refuzat să semnăm. Acum câţiva ani, şi eu m-am îmbolnăvit de cancer şi, la fel, am trecut prin clipe foarte grele. Dar am simţit tot timpul că Sfânta mă veghează şi, prin mijlocirea ei şi cu o luptă grea pe care am dus-o cu mine şi cu boala, m-am vindecat în totalitate. Nu vă spun toate aceste lucruri ca pe nişte minuni, pentru că eu nu le consider neapărat aşa. Nu pentru minuni venim noi să ne închinăm, ci să-i mulţumim Sfintei Parascheva pentru că este alături de casa şi familia noastră şi ne-a dat tăria şi înţelepciunea să trecem peste momentele grele, să rămânem o familie şi să ne bucurăm de toate câte ni s-au dat“,

povesteşte doamna Safta Toader.

„Ne-am dorit foarte mult un copil“

O altă familie venită să se închine la moştele celor doi sfinţi este cea a tinerilor Costin şi Cristina Şerbănoiu din Focşani.

„Este pentru al patrulea an când venim la Sfântă. Noi ne-am dorit foarte mult un copil şi Dumnezeu ne-a dăruit-o, acum aproape doi ani, pe Teodora. Suntem aici să-i mulţumim Sfintei Parascheva, la care ne-am rugat şi a cărei protecţie am simţit-o în toţi aceşti ani“,

spune Costin Şerbănoiu.

„Ne bucură să vedem atât de mulţi oameni frumoşi şi smeriţi“

Varvara Cozmei şi Maria Grâu sunt două bătrâne din comuna ieşeană Drăguşeni, care au venit să se închine la moaştele Sfintei însoţite de preotul paroh din sat.

„De fiecare dată când venim, ne bucură să vedem atât de mulţi oameni frumoşi şi smeriţi, cum sunt cei alături de care stăm în timpul pelerinajului. E o altă lume, parcă“, spune doamna Varvara. „Am venit să ne rugăm pentru sănătate şi putere de muncă, dar mai ales pentru copii şi pentru nepoţi. Noi suntem bătrâni, dar pe ei nu-i aşteaptă vremuri prea bune şi vreau să mă rog la Sfântă pentru ei“, spune şi doamna Maria.

Mihaela Bogdan a scris un comentariu la articolul de acum un an despre minunile pe care Sfanta Parascheva le-a facut pentru ea:

AŞA ESTE, SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA TE AJUTĂ ÎNTOTDEAUNA. CÂND NU ERAM ÎNCĂ MĂRITATĂ AM MERS O PERIOADĂ 4 ANI LA RÂND SĂ MĂ ÎNCHIN SFINTELOR EI MOAŞTE DE ZIUA DE 14 OCTOMBRIE; ORELE MULTE PETRECUTE LA RÂND AU FOST RĂSPLĂTITE CU BUCURIA DE A TE AFLĂ LÂNGĂ CINSTITELE EI MOAŞTE.


CÂND ERAM LA FACULTATE, AM RUGAT-O MEREU SĂ MĂ AJUTE, DAR CU DEOSEBIRE ÎN DOUĂ RÂNDURI, IAR AJUTORUL EI A VENIT ÎN MOD MIRACULOS: PRIMA DATĂ AM RUGAT-O LA UN EXAMEN LA DR. CIVIL-ERA MULTĂ MATERIE ŞI NU AM REUŞIT SĂ PARCUG TOTUL DE MAI MULTE ORI CA SĂ REŢIN BINE, AŞA CĂ AU FOST LECŢII CARE LE-AM CITIT DOAR O DATĂ. ÎNAINTE DE A INTRA LA EXAMEN AM FOST LA RACLA CUVIOASEI PARASCHEVA ŞI AM RUGAT-O SĂ MĂ AJUTE SĂ TREC EXAMENUL; ŞI M-A AJUTAT. PRINTRE SUBIECTE AU FOST ŞI DIN CELE CITITE NUMAI O DATĂ. MĂ UITAM LA FOAIE ŞI MĂ CHINUIAM SĂ-MI AMINTESC CE CITISEM DOAR ODATĂ. ATUNCI MI-AM AMINTIT DE CUVIOASA ŞI AM ZIS: AJUTĂ-MĂ SĂ-MI AMINTESC. ŞI IMEDIAT ÎN FAŢA OCHILOR MI-A APĂRUT PAGINA UNDE ERA SUBIECTUL ŞI M-AM APUCT REPEDE SĂ SCRIU. ŞI CUM ERA DE AŞTEPTAT AM LUAT EXAMENUL.

CEALATĂ MINUNE LA UN EXAMEN A FOST LA ENGLEZĂ. NICIODATĂ NU AM REUŢIT SĂ STĂPÂNESC ACEASTĂ LIMBĂ, MAI ALES NU AM ÎNŢELES NICIODATĂ GRAMATICA EI. AM RUGAT-O PE CUVIOASA PARASCHEVA ŞI PE DUMNEZEU SĂ MĂ AJUTE SĂ TREC EXAMENUL. AM RUGAT-O ŞI ACASĂ ŞI CÂND AM AJUNS LA IAŞI. LA IAŞI CÂND SĂ INTRU ÎN EXAMEN SURPIZA MI-A FOST TOTALĂ. LA EXAMEN AU AJUNS MAI REPEDE COLEGII CARE AVEAU MAŞINI ŞI AU INTRAT EI PRIMII ÎN EXAMEN. NOI CEILALŢI, AM VENIT LA IAŞI CU UN AUTOCAR INCHIRIAT, DAR CARE A MERS FOARTE ÎNCET, PÂNĂ ŞI CĂRUŢELE NE ÎNTRECEAU, AŞA CĂ AM ÎNTÂRZIAT LA EXAMEN. PROFESOARA A FOST INFORMATĂ DE SITUAŢIE ŞI URMA SĂ INTRĂM PE URMĂ ŞI NOI ÎN EXAMEN. DAR CÂND AM VRUT EU SĂ INTRU, O COLEGĂ MI-A ZIS SĂ NU INTRU, CĂ EU AM DAT DEJA EXAMENUL. UIMITĂ AM ZIS: PĂI CUM L-AM DAT DACĂ EU ABIA AM VENIT. MI-A EXPLICAT CĂ INTRASE O ALTĂ FATĂ CU NUMELE MEU ÎN EXAMEN. AŞA M-A AJUTAT CUVIOASA SĂ IAU EXAMENUL DE CARE ÎMI ERA TERIBIL DE FRICĂ. M-AM DUS ÎN CAEDRALĂ SĂ-I MULŢUMESC DIN SUFLET PENTRU AJUTOR.

ALTĂ MINUNE FĂCUTĂ CU MINE, A FOST CÂND ERAM MĂRITATĂ, ÎN PRIMUL AN DE CĂSĂTORIE ŞI AVÂND RETROVERSIE UTERINĂ NU RĂMÂNEAM ÎNSĂRCINATĂ. AM MERS DE ZIUA CUVIOASEI LA IAŞI CU SOŢUL MEU ŞI AM STAT LA RÂND AŞTEPTÂND SĂ AJUNGEM LA RACLA CUVIOASEI. CÂND AM AJUNS LA RACLA MOAŞTELOR EI M-AM RUGAT SĂ MĂ AJUTE SĂ RĂMÂN ÎNSĂRCINATĂ ŞI MAI ALES SĂ FAC O FETIŢĂ AŞA CUM ÎŞI DOREA SOŢUL MEU. AM RUGAT-O CA FETIŢA SĂ FIE MILOSTIVĂ ŞI CREDINCIOASĂ CA EA. LA 2 SĂPTÂMÂNI DE LA ZIUA CUVIOASEI AM RĂMAS ÎNSĂRCINATĂ ŞI PESTE 9 LUNI AM NĂSCUT O FETIŢĂ, CARE ÎN TIMP S-A DOVEDIT A FI ŞI MILOSTIVĂ ŞI CREDINCIOASĂ. AM REUŞIT SĂ AJUNG SĂ-I MULŢUMESC ACUM DOI ANI, CÂND AM FOST LA ZIUA EI ÎMPREUNĂ CU FIICA CEA MARE, DĂRUITĂ DE CUVIOASA, CU CEA MIJLOCIE ŞI CU CEA DE-A TREIA CARE ERA ÎN PÂNTECELE MEU. SLAVĂ CUVIOASEI PENTRU TOATE!

Sfanta Paraschiva salvează viata unei fete pe care mama era s-o omoare in bataie

Doresc să vă scriu două minuni cu Sfânta Parascheva. Dacă-mi aduc bine aminte, cred că prin 1999 sau 2000, cu două zile înainte de hramul Sfintei Parascheva, mătuşa mea cu acelaşi nume (Dumnezeu s-o ierte!) m-a luat să stăm la coadă la Sfânta Parascheva. Cred că am stat de la 12 ziua până a doua zi la 5 dimineaţă (de ziua ei). Am plecat acasă apoi cu o maşină, să dormim puţin, iar peste două ore să fim la biserica noastră din sat, la slujbă. Dar mătuşa mea a venit la mine din nou şi m-a trezit, spunându-m că nu poate să meargă la altă biserică, ci să mergem tot la Mitropolie, la sfântă. Am ajuns, am stat până la terminare. În capul meu era numai „Bucură-te, Sfântă Parascheva, cea mult folositoare!” Mătuşa mea Parascheva a pregătit un pachet cu dulciuri, sucuri, prăjituri, portocale pentru copiii mei. Şi a spus: „Ia-le şi du-le la copii!” Ea aşa a făcut întotdeauna, în loc să-i dăm noi, ne dădea ea. Nu a avut copii şi a dat foarte mult de pomană. Pur şi simplu făcea mâncare pentru familia noastră şi ne chema să  luăm. Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească, după cum i-a fost inima şi sufletul!
Am ajuns acasă, aproape; stăteam cu părinţii mei. Când am ajuns, tata şi mama mi-au spus că fiica mea Alexandra, de 9-10 ani, e plecată cu o familie la un bal al comunei pentru câteva ore. Dar tata era foarte agitat, din cauză că ştia că familia respectivă era fără credinţă, obişnuia să bea, avea băieţi puţin mai mari. Şi că să nu râdă de fiica mea băieţii… Am aşteptat vreo două ore, până s-a întors, aproape de ora 21.00, dar până atunci, de gura părinţilor, nu mai puteam de nervi. M-au pus pe jar: unde s-o caut eu? Cu cine să mă duc eu înaintea ei? Eram divorţată de un soţ alcoolic.
Părinţii îmi repetau mereu: „Bate-o! Bate-o! Tu n-o baţi niciodată!” Le-am spus că nu pot să o bat, că am mai încercat şi a văzut moartea în faţa mea. Sau se enerva prea tare din cauza tatălui (fostul meu soţ) şi-şi pierdea cunoştinţa. Este născută cu o gaură la inimă şi medicii m-au avertizat să am grijă să nu se enerveze. Atunci, de nervi, am luat o vargă cu noduri şi, când a ajuns acasă (nu-mi vine să cred, când scriu, acum; îmi vine rău mie, îmi pare rău…), la îndemnul lor, am pus-o cu funduleţul în sus şi-i dădeam la fund; dar, culmea, în timpul ăsta, îi mai trăgeau câte una şi mama şi tata. Ea striga: „Nu mai trageţi că nu mai plec!” (era un copil, dar eu continuam). Într-o fracţiune de secundă, s-a întors brusc cu faţa în sus (nu a fost puterea ei atunci), a dat ochii peste cap, s-a învineţit toată, s-a răcit şi bolborosea cu puţină spumă la gură. „Gata!”, le-am spus, „m-aţi făcut să fiu acum o criminală! Gata, mă duc la închisoare! De ce m-ai făcut s-o bat, tată, de ce?” În timpul acesta, am luat-o repede în braţe (după ce am udat-o cu apă, cred că de asta s-a răcit mai tare) şi am ieşit cu ea în pragul uşii şi în gura mea a apărut cuvântul: „Scap-o, Sfântă Parascheva! Scap‑o, sfântă Parascheva!”, gândindu-mă în acelaşi timp cum trei zile am stat pe drumuri pentru Sfânta Parascheva şi la ultima zi să fiu o criminală. Probabil că în capul meu era numai Sfânta Parascheva, mi-a ajutat însăşi ea să-i strig numele. Când am strigat a treia oară, a  început să-şi revină încetul cu încetul, dar nu-şi revenea din răceală. I‑am făcut masaj şi primul lucru care a fost când şi-a revenit total a fost să o întreb ceva, să văd dacă e normală mintal. Semnele pe fund le-a avut mult timp. Acum, când scriu, după atâţia ani, nu-mi vine să cred. Când şi-a revenit total, am încercat să-i dau să mănânce din ce primisem de la mătuşa mea, dar nu a băut decât puţin suc.
Dar cu această întâmplare-minune, Sfânta Parascheva mi-a arătat ceva. Eu chiar atunci, în ziua hramului, mă gândeam: „Măi, ce tot vine atâta lume aici an de an? Ce minuni face Sfânta Parascheva?” Cu toate că am citit acatistul ei, citisem minunile ei, dar am zis aşa, că e prea mare amploare. M-am întrebat ce minuni (cu toate că ştiam) şi iată că sfânta s-a supărat şi mi-a arătat minunea: învierea fiicei Alexandra.
Păzeşte-o, Sfântă Parascheva, tot timpul şi apăr-o de toate relele întâmplări pe Alexandra!
A doua întâmplare: în decembrie 2010 lucram în Italia. O sunam pe Alexandra, dar nu răspundea la telefon. O sunam în Spania, unde era cu viitorul ei soţ şi cu cei doi copilaşi nevinovaţi. L-am întrebat şi pe băiatul meu şi spunea şi el că nu ştie nimic. Am sunat-o şi pe viitoarea ei soacră şi ea spunea (cu gura altuia) că nu ştie nimic. În februarie 2011, când am ajuns acasă (stăteam cu chirie), am văzut lucruri proaspete ale copilaşilor – hăinuţe, jucării – aruncate pe ici, pe colo. Gata, ceva nu era în regulă. Toate aceste lucruri ar fi trebuit să fie în Spania…
Avea aici, în ţară, treabă cu poliţia. Când m-am dus la viitoarea cuscră şi am văzut copiii, gata, mi-am zis: „Alexandra e la închisoare!” Aşa a fost. A fost un şoc pentru mine… Mă gândeam la un milion de probleme. Cuscrii spuneau că o să fie bine. Iar viitorul soţ, cu toate că nu are nimic cu biserica şi cu credinţa, mi-a spus că numai o minune o poate scoate de acolo. Of, ce fată era Alexandra şi unde a ajuns din cauza mai multor probleme!…
Primul sfânt la care m-am rugat a fost Sfânta Parascheva. La ea m-am rugat cu toată tăria să o scape. Cuscrii au plecat la Ploieşti la judecătorie, pentru ea, şi le‑am spus: „Voi duceţi-vă şi eu mă rog! Altfel nu pot să o ajut.” Într-o zi de vineri, când ei erau la tribunal, eu m-am dus la Sfânta Parascheva la Sfântul Maslu. Nu am putut intra în biserică (aveam problemele femeieşti), dar am căutat să văd o doamnă bună, de încredere, la care să-i dau toate pentru Sfântul Maslu, inclusiv banii pentru pomelnic. Şi mi-a spus doamna: „Stai aici, lângă uşă, că-ţi aduc toate astea când e gata!” S-a terminat, am plecat acasă şi eu eram atât de sigură că o ajută Sfânta Parascheva, ca atunci când a scăpat-o de la moarte. Am văzut că nu mă mai sună cuscrii, i-am sunat eu (asta în cel mult două ore de la Sfântul Maslu) şi n-am apucat să întreb încă şi mi-au spus ei: „Alexandra ajunge acasă înaintea noastră. A scăpat! O minune!” A repetat şi viitorul soţ: „Da! Minune!” Pur şi simplu, Sfânta Parascheva a scăpat-o, deşi oameni cu bani mulţi şi cu relaţii au rămas la închisoare…
Când îi văd icoana, la orice biserică şi acasă la mine, îi mulţumesc mereu, mereu. Nu trebuie să uităm niciodată. Îţi mulţumesc, Sfântă Parascheva, îţi mulţumesc, şi te rog, ajut-o mai departe, ştii tu despre ce este vorba. Te rog, n-o uita, Sfântă Parascheva, căci are copilaşi nevinovaţi.
Cu mult drag, o mamă cu multe necazuri…

Predica parintelui Hrisostom de la Manastirea Putna (mp3):

“Cine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copil, acela nu va intra in ea”.

Iata cum ne iubesc sfintii lui Dumnezeu!

“Iubiti credinciosi,
Praznuim astazi pe una dintre cele mari Sfinte ale neamului nostru, pe Sfanta Parascheva. Zic neamul nostru dar nu ma refer neaparat la noi ca la romani ci mai mult ca la crestini, ma refer insa la noi, la neamul nostru si ca la neamul romanesc incadrat in crestinatate. Aceasta o fac din doua motive. Primul motiv este ca Sfanta Cuvioasa Parascheva nu s-a nascut in Romania dar a ales sa vina aici in Romania la fel ca si alti mari sfinti de pe teritoriul nostru romanesc, sfinti pe care poporul nostru ii cinsteste cu multa evlavie, ca: Sf. Dimitrie Basarabov, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Grigorie Decapolitul, Sf. Mucenita Filoftea, Sf. Tatiana si altii. Sfinti, care desi nu s-au nascut aici, au ales sa vina aici, pe teritoriul nostru. Al doilea motiv este ca desi noi astazi praznuim pomenirea unei Sfinte, a unei Cuvioase, totusi, prin ea, praznuim pe toti sfintii.
Sfanta Parascheva s-a nascut acum aproape 900 de ani intr-un sat din Tracia pe nume Epivata, pe tarmul de nord al Marii Marmara, dintr-un neam ales, oameni cu multa vaza dar si binecredinciosi crestini. Sfanta Cuvioasa Parascheva fiind indemnata si de parinti dar mai ales de cuvintele pe care le auzea la Biserica, a hotarat sa se lepede de sine, sa lase toate placerile lumii si sa plece, sa urmeze pe Mantuitorul Hristos. Astfel, ea s-a dus la Constantinopol unde a vietuit intr-o manastire pana la varsta de 25 de ani de unde prin descoperire dumnezeiasca a plecat intorcandu-se in satul sau unde a mai trait 2 ani, adormind apoi in Domnul.
Descoperirea Sfintelor ei Moaste s-a facut intr-un mod minunat. Fiind atunci zona aceea bantuita de o molima, multi oameni mureau. Si trecand pe acolo o corabie, unul din corabieri fiind si el cuprins de aceasta boala si murind din cauza ei a fost aruncat in apa iar apa l-a adus la tarm. Trupul sau urat mirositor a determinat in cele din urma pe sateni sa-l ingroape intr-un loc apropiat, nestiind ei ca in acel loc fusese inmormantata si Sfanta Cuvioasa Parascheva cu mult timp inainte. Insa, Sfanta Cuvioasa s-a aratat unui Cuvios din acea vreme, spunandu-i ca nu poate sa suporte mirosul nesuferit al acelui corabier si sa-l scoata de acolo. Aceasta o data, de doua ori, de trei ori, pana cand Sfantul s-a dus si a anuntat satenii, si descoperind trupul Cuvioasei l-a aflat pe acesta neputrezit impastiind miros de buna mireasma.
N-am sa insist prea mult asupra vietii Sfintei Parascheva, deoarece multi dintre dumneavoastra cunosteti deja foarte multe despre aceasta, am sa ma opresc asupra unui singur aspect de la care si prin care vom avea ceva de invatat. La doar 10 ani, inima Sfintei Cuvioasei Parascheva, copila de atunci, care dusa fiind de parintii sai la Biserica, a fost miscata de aceste cuvinte ale Mantuitorului Hristos: “Daca voieste cineva sa vina dupa mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-mi urmeze Mie”. Aceste cuvinte ale lui Hristos, indeamna la cea mai deplina, la cea mai profunda jertfa: lepadarea de sine. Sunt cuvintele care ne responsabilizeaza poate in cel mai inaalt grad, chemandu-ne la asemanarea cu Hristos prin jertfa.
Ce responsabilizare putem gasi noi la o fetita de numai 10 ani? Cum si cat intelege ea si ce anume poate sa inteleaga un copil din jertfa pe cruce? Prea putine, am spune. Insa nu este asa. Aceste cuvinte le gasim la Sfantul Evanghelist Luca. Tot acolo gasim un alt verset care ar putea sa ne lamureasca: “Cine nu va primi”, spune Mantuitorul, “Imparatia lui Dumnezeu ca un copil, acela nu va intra in ea”. Noi ne raportam la sfinti si am ajuns sa ne gandim la ei ca la niste eroi, eroi ai duhului, si asa si este. Ce i-a facut pe ei asa? Nevointa aspra? Foamea, frigul, setea? Dormitul pe jos, chinurile sau chiar lipsa somnului, rugaciunea neincetata? Sunt asa de multe nevointele lor si asa de grele, incat numai daca le enumeram sau daca incercam sa le descriem, ne va cuprinde descurajarea, pierzandu-ne nadejdea de a fi vreodata asemenea lor. Da, sfintii au avut toate acestea si mai multe decat acestea. Au cucerit inaltimi ale virtutilor la care daca ne uitam, ametim. Si totusi, nu acestea au stat la baza desavarsirii lor, la baza sfinteniei lor. Acestea au venit abia pe urma.
Dar ce-a fost la inceput? Sa ne intoarcem la copila de 10 ani. Ce-a inteles ea, ce-a simtit ea auzind despre cruce? A inteles ce doar un copil poate sa inteleaga, adica esentialul: a inteles de aici, iubirea lui Dumnezeu. A primit Imparatia ca un copil. Si cum asta? Daca ii dam unui adult o ciocolata sau un dar oarecare el indata va pune intrebarea: “Dar de ce?” , “Si ce-ar trebui sa fac eu pentru asta?” Dar sa-i dam unui copil… Ce va face el? Se va bucura. Va intelege ca-l iubesti, se va bucura de aceasta ciocolata si mai ales, mai ales, va multumi. Si din multumirea lui vei intelege si tu ca si el te iubeste. Asa au facut sfintii: au multumit. Au inteles ca tot, dar absolut tot, este mila si este iubire. Si ce putem noi sa facem? Cum putem noi sa raspundem la iubirea lui Dumnezeu? Sa facem ceva… Dar Sf. Apostol Pavel a zis: “Dumnezeu este Cel care lucreaza in voi si sa voiti si sa savarsiti”. Iata ca ne intoarcem iarasi la mila lui Dumnezeu.
La iubirea Lui trebuie sa ajunga si iubirea noastra. Dar cum? Sfintii au inteles un lucru foarte important, la care va rog sa fiti cu luare aminte si sa va ganditi la aceasta: distanta dintre mila lui Dumnezeu si iubirea noastra poate fi parcursa doar de recunostinta. Sfantul Ioan Gura de Aur a spus: “Intr-un singur fel putem sa ne implinim noi toata datoria fata de Dumnezeu: sa-I multumim” .Iar Sf. Nicolae Velimirovici a spus asa: “Cu cat mai multumitor se arata a fi un om, cu atat mai aproape este de desavarsire.” Sa multumim si sa invatam si noi cum sa primim. Au primit sfintii iubirea lui Dumnezeu, si-au deschis inimile, si ele au fost inundate de mila Lui. Si au inceput sa se roage pentru oameni. Oameni fiind si ei, trup avand, ei se rugau pentru toti oamenii, atat cat puteau, atat cat le era dat, atat cat le era ingaduit de pamant, ei cuprindeau in dragostea lor pe toti oamenii. Iar acum, in Imparatia Cerurilor, unde pidica nu este, unde nimic nu mai este ascuns, ei vad totul mult mai limpede,privesc altfel la necazul nostru si ei Il roaga pe Hristos: “Doamne, uita-Te la ei, la bietii oameni…” Ei ii spun Lui: “Uita-Te, sufera…”, ii spun Lui asa cum odinioara David o facea: “Vezi pentru ca Tu privesti la necazuri si la durere ca sa le iei in mainile Tale , caci in Tine se increde saracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.” “Ajuta-l, Doamne. Ajut-o, Stapane. Uite-i cum risca, uite-i cat risca… Daca noua ne este atat de mila cu cat mai mult Tie, Doamne? Si nu te vom lasa pana nu-i vei milui.” Iata cum, iata cat ne iubesc sfintii lui Dumnezeu! Sa nu lasam sa le fi fost viata, nevointa in zadar. Sa nu ramana rugaciunea lor fara tinta. Sa indraznim sa cerem rugaciunile lor, sa le cerem ajutorul. Si asa, vom primi cum se cuvine.
Ce trista si ce seaca ar fi viata noastra fara sfinti! Cat intuneric ar fi fara Maica Domnului! Sectarii, sarmanii de ei, ei nu cunosc bucuria deplina, ei care resping Crucea lui Hristos, pe Maica Sa, pe sfintii alesi ai Lui. Traiesc in intuneric. Se spune ca era un om oarecare, un om simplu, care in fiecare seara inainte de culcare se ruga la toti sfintii; lua calendarul la rand si se ruga fiecarui sfant in parte si asa se culca, asta era nevointa lui. Si cand a fost sa moara, la despartirea sufletului de trup, atunci cand dracii vin si ei sa ingrozeasca sufletul, iata ca acestia n-au mai putut sa intre, datorita multimii sfintilor care venisera toti sa ia acest suflet binecuvantat.
Iata ca sunt mai bine de 350 de ani de cand Sf. Parascheva a ales prin mana voievodului Vasile Lupu sa vina aici la noi in Roamania. Si cate minuni, cate binefaceri, cate vindecari nu s-au intamplat datorita acestui lucru! Toata lumea cunoaste, am sa spun aici o singura minune, poate cea mai mare minune, desi, Dumnezeu le stie pe cele mari si pe cele mici. In momentul in care Sf. Cuvioasa fiind asezata in Paraclisul Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, datorita unei neglijente, o lumanare pusa intr-un sfesnic de lemn a ars pana la capat si a impanzit focul si tot Paraclisul a ars. Tot. Era in seara de 26 spre 27 decembrie la pomenirea Sfantului intaiului Mucenic Stefan. Tot a ars: vesminte, odoare… A fost o caldura incat si sticla s-a topit. Sticla care era pusa la portretele ctitorilor s-a topit. Au gasit dimineata Moastele Sf. Cuvioase in mijlocul unui morman de jar. Sfintele Moaste nu numai ca au ramas intregi, dar in aceasta caldura despre care v-am spus, pecetile lasate de la Vasile Lupu au ramas neatinse. Vesmintele nu numai ca nu arsesera dar nici miros de fum nu aveau, iar perna de sub trupul Cuvioasei de-abia fusese atinsa de fum.
Ne miram de aceasta minune, ca sfintenia este mai puternica decat focul. Dar sfintenia este mai puternica decat patima, este mai puternica decat iadul, decat moartea, decat stricaciunea.
Cu rugaciunile Sfintei Cuvioase, in atata vreme s-au inaltat atatea locasuri sfinte si manastiri pe acest pamant binecuvantat, atatea cat nu gasesti in nicio alta parte. De ajutorul ei s-au bucurat atatia si atatia oameni bolnavi, oropsiti, intristati, necajiti. Toti au primit alinare pentru rugaciunile ei. Se cuvine dar, sa-i multumim. Se cuvine iarasi, sa primim dragostea ei, chemand-o mai des in ajutor. Iar celor care cu binecuvantarea si cu ocrotirea Sf. Parascheva poarta numele ei le uram sa aiba o viata cu liniste si bucurie, iar pentru rugaciunile Sfintei Preacuvioasei si mult milostivei maicii noastre Parascheva, Milostive Doamne nu ne lasa pe noi, Amin.”

***

Predica parintelui Damaschin Luchian de la Manastirea Sihastria Putnei (mp3):

CUVIOASA PARASCHEVA SI CHEMAREA PENTRU NOI. Ce importanta au trupurile noastre si cum trebuie sa le pazim nepangarite?

Rezumat si ‘pregustare’:

- La orice sfanta slujba, in incheierea ei sunt pomeniti mai multe cete de sfinti pe care ii aducem impreuna mijlocitori catre tronul mantuirii.
- Impreuna cu noi nu se bucura doar oamenii care o serbeaza pe Sfanta Cuvioasa Parascheva, ci se bucura si toate cetele de sfinti, cinstind-o si laudand-o pe Sfanta.
- Cuvioasa nu doar ne asculta cererile, ci ne si vorbeste din racla, ne cheama si ne spune: Ca mine puteti fi si voi…
- Toti suntem chemati spre sfintenie, chiar daca in mod diferit, pe diferite cai: calea monahala, calea muceniciei, calea marturisirii lui Hristos, calea familiei, crucea rabdarii bolilor, calea apararii dreptei credinte, calea slujirii in ierarhia bisericeasca si multe altele; toate sunt cai lasate de Dumnezeu spre a duce la sfintenie.
- Drumul spre sfintenie porneste de la a asculta Cuvantul lui Dumnezeu (viata Sf. Parascheva)
- Pentru a atinge sfintenia, pe sfinti i-a costat doar atat: timp putin, petrecut bine; asa ne cere si noua Dumnezeu, nu trebuie sa ajungem la batranete pentru a ne sfinti.
- Cuvantul lui Dumnezeu trebuie ascultat in Biserica.
- Daca ne-ar lasa Dumnezeu la mintea noastra si la puterile noastre, nimic bun n-am putea face; cat timp mladita nu e legata de vita, nu rodeste; din Biserica se porneste lucrarea; noi suntem infinit mai bogati prin sfintii pe care-i avem, nu doar ca pilda de urmat, ca modele pe care-i admiram, ci ii avem pe fiecare dintre ei ca si ajutatori ai nostri in viata cea duhovniceasca; singuri nu putem, e slaba firea, e slaba vointa, e neputincios trupul, e tras in jos de patimi si mostenirea cea pacatoasa.
- Atunci cand mergem in pelerinaje trebuie sa le cerem sfintilor mai ales ajutor in lupta cu patimile, pentru sfintire.
- Ascultam Cuvantul lui Dumnezeu si-l punem in practica cu ajutorul sfintilor.
- Omul care isi sfinteste viata, isi curateste sufletul dar si trupul lui se sfinteste; omul care traieste dupa voia lui Dumnezeu are alta fata, alti ochi, are alt comportament, este mai luminos, mai asezat.
- Trupul nu trebuie dispretuit si aruncat, pentru ca trupul este “Templul Duhului Sfant” si astfel Dumnezeu cinsteste trupul.
- In cristelnita a intrat tot trupul, cu toate madularele lui si deci se sfinteste inca de la Botez; iar dupa moarte, pentru cei care s-au sfintit, se vede aceasta binecuvantare prin Sfintele Moaste; ele nu sunt doar marturie in fata lumii si intarire pt noi, ci sunt chemare pt noi; toti suntem chemati spre sfintirea sufletului si a trupului; dar noi il spurcam si il necinstim, templul Dumnezeului Celui Viu noi il facem pestera de talhari si grajdi de animale.
- Sfanta Cuvioasa Parascheva asculta intotdeauna rugaciunile credinciosilor.
- Atunci cand Dumnezeu primeste, si sfintii ne asculta rugaciunile, ei ne si cheama si ne si vorbesc, in acelasi timp ne si spun: Cum suntem noi, asa sunteti chemati si voi.
- Nu doar pacatul curviei, indiferent sub ce forma ar fi el, este spurcaciune pentru trup; trupul poate fi necinstit si prin multe alte feluri si asta este batjocorirea lucrarii mainilor lui Dumnezeu: cand ne impodobim in fata oglinzii, cand ne hranim cu ceea ce nu trebuie, cu alimente care dauneaza trupului, cand luam “medicamente” care ne pot vatama grav (ex: anticonceptionalele, vaccinurile asa-zis anti-HPV).
- Daca nu vom avea grija sa ne pazim, se va starpi si mostenirea pe care am primit-o.

***

Sfânta Parascheva este mai darnică de ziua ei?

arhim. Mihail Daniliuc (schitul Vovidenia)/ Doxologia

Se întâmpla demult. Copil fiind, asistam cum bunica mea se gătea în fiecare an să meargă la Iași, pe la mijlocul lui octombrie, ca să se întâlnească cu „Sfânta”. Nu înțelegeam de ce atâta frăsuială, atâta pregătire. Mă întrebam ce întâlnire, ce sfântă? De cu seară își pregătea straiele. Le scotea din cufăr și strecura printre ele câteva frunze de busuioc ca să miroase frumos. A doua zi, dis-de-dimineață, purtând o traistă în care-și punea o cărticică cu acatistul și viața Sfintei Parascheva, ceva merinde, numaidecât un buchet de flori și busuioc, pleca spre Iași. Îmi povestea: „amu e tare bine, merg cu trenul, îs bătrână și nu mai pot mărge ca-n tinereță”.

„Dar, cum era atunci?” o întrebam, furându-i vorba de pe buze.

Răspunsul a venit prompt:

„Plecam cu două, trei zile înainte. Mergeam pe jos, cu bătrânii, care ne povesteau despre minunile sfintei, despre întâmplări și istorii de demult”.

Ce-i drept, avea o evlavie deosebită la Sfânta. Sub neprihănitul ștergar din odaia cea mare, țesut în stative și apoi cusut cu multă migală, se aflau icoana Maicii Domnului și a Sfintei Parascheva, căreia ea îi spunea „sfânta”. Pleca în ajunul sărbătorii la Iași, căci avea puternica credință că, de ziua ei, Cuvioasa este mai darnică, mai milostivă. Oare, o fi chiar așa?
A doua zi, când soarele scăpăta către sfințit, bunica ajungea acasă. Era ostenită, dar întrucâtva mai bună și mai pașnică, pentru că trebuie să vă mărturisesc că era un om mai aspru din fire. Ne dădea o bucățică de vată sfințită, o crenguță de busuioc și câteva flori de toamnă. Erau veștede, dar păreau să poarte ceva nepământean pe-ale lor petale. Până și busuiocul se pricopsise cu o aromă specială: mirosea a sfințenie. A doua zi, pelerina începea să îmi povestească totul: cum a fost, cu ce era îmbrăcată Sfânta, despre viața, minunile ei și despre multe alte lucruri care, ca într-o fină adiere a nostalgiei, mă fac să retrăiesc și acum acele clipe emoționante.
Rânduiala ce v-am relatat-o se petrecea an de an, până când bunica s-a adăugat strămoșilor. Crescusem între timp și parcă nu mă mai încântau doar poveștile ei. Voiam să văd, voiam să o cunosc și eu pe Sfânta. După multe stăruințe, ajutat fiind și de câteva lacrimi care mi se rostogoleau înduioșător către bărbie, mama s-a învoit a mă duce să mă închin la Cuvioasa. Era prima întrevedere, dar de mult așteptată. De fapt, era o vizită pe care eu o făceam Sfintei Parascheva, căci ea se afla în casa noastră, adusă de rugăciunile bunicii și mamei, de icoane, dar cel mai mult de istorisirile atât de convingătoare despre viața și minunile sale.
Într-o bună zi, ținând-o pe mama de mână, am pășit sfios în biserica „Sfintei” din Iași, trăind sentimente contradictorii. Imensitatea catedralei mitropolitane îmi dădea impresia că Sfânta era o împărăteasă, care ședea într-un preafrumos palat. Călcam încet către locul unde, după spusele mamei, stătea Preacuvioasa. Răcoarea bolților de piatră mă învăluia și, într-o lumină oarecum nelămurită, m-am apropiat. Trebuie să recunosc că am rămas un pic contrariat când am zărit-o în sicriu. Mă așteptam să văd altceva. Până atunci, în sicrie știam că stau morți și nu sfinți. Se auzeau cântări line de călugări. Este slujbă!, mă dumiri scurt buna mea însoțitoare. Stând la rând să sărutăm trupul Sfintei, deodată s-au auzit clopoțeii fini, cu sunet cristalin ca de argint, ai cădelniței. Preotul slujitor s-a apropiat, a tămâiat-o ca și cum ar fi salutat pe Cuvioasa Parascheva, după care s-a îndepărtat. Între timp, m-am trezit în fața luminoasei racle. M-am închinat și am sărutat icoana, apoi am încercat să ating racla, așa după cum făcuseră mama și cei care se aflau înaintea noastră. Doream să îmi așez acolo palma firavă, dar o forță, ca un câmp magnetic, parcă înconjura sfintele moaşte, dând impresia unei opoziții aparente. Am stăruit și am atins mâna Sfintei Parascheva. Simțăminte inexplicabile m-au năpădit. Nu știam cât să mă bucur și cât să mă tem. Am atins sfințenia! Nu pot uita acele clipe. Și acum stăruiesc în mintea mea. Fâstâcit, nu am apucat să-i cer nimic, dar ea îmi știa oful. La scurt timp, am plecat în mult râvnita tabără școlară, deși părinții mei îmi spuseseră inițial că în acel an nu voi putea merge. Am pus pe seama Sfintei fericita răsturnare de situație, probând încă o dată a fi cu adevărat mult folositoare. A răspuns provocării unui țânc și l-a dus în tabără.
Din acel an au urmat nenumărate revederi. Eram la liceu în Iași și treceam zilnic pe la Catedrală, că să iau binecuvântarea Cuvioasei. Înainte de a merge la mănăstire, am fost și i-am sărutat din nou mâna primind blagoslovenia ei. La scurt timp, am fost călugărit, iar Sfânta Taină a Preoției am primit-o chiar acasă la „Sfânta”. Ulterior, student fiind, cazat la căminul preoțesc „Sf. Gheorghe”, din curtea catedralei, prin bunăvoința părinților de acolo, am fost rânduit să slujesc de mai multe ori în măreața biserică și să salut în aromă de tămâie trupul îndumnezeit al Sfintei „mult folositoare”, precum odinioară în copilăria mea o făcea preotul purtător al cădelniței cu sunet lin ca de argint. Consider aceasta o minune și încă un dar negrăit ce mi l-a făcut ocrotitoarea Moldovei.
An de an, fiind rânduit „de gardă” la racla cu veneratele sale moaște, la hramul cel strălucit al său, am văzut mii și mii de pelerini care așteptau, ca oarecând bunica mea, să se întâlnească cu Sfânta de ziua ei. De multe ori mi-am pus întrebarea: „de ce?”. Ar putea foarte bine ca mulți dintre dânşii să se închine și în alte zile ale anului. Cu siguranță că o fac, dar evlavioșii închinători doresc să se atingă de sfintele moaște în chip deosebit la ziua ei. Am încercat un posibil răspuns: cu toții ne bucurăm de atenția și urările celor ce ne prețuiesc în preajma zilelor noastre onomastice sau aniversare, dar în același timp, celor ce ne pășesc pragul casei, le oferim prețuirea, atenția și dragostea noastră în mod special.
Am toată convingerea că și „luminătoarea Moldovei” procedează la fel. De ziua ei este mai darnică, se bucură mai mult de cei ce vin s-o vadă, dăruindu-le tuturor mila, iubirea și ocrotirea sa. Acestea sunt darurile pe care le primeau bunica, mama, mergând an de an la hramul Sfintei Parascheva. Le-am primit și eu de atâtea ori, dar și cei care în aceste zile așteaptă cu bucurie, cu jertfă și îndelungă răbdare să se întâlnească cu „Sfânta”.

***

Doxologia: Din minunile Sfintei Cuvioase Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva a săvârşit minuni care nu pot fi numărate, în cei 350 de ani, de când se află în Iaşi. Bolnavi, săraci, studenţi, oameni cu necazuri au cerut ajutorul Cuvioasei Parascheva, iar Sfânta a fost grabnic ajutătoare. [...].
Cea mai cunoscută minune, care a uimit întreaga ţară, a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888,  în  paraclisul  Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi. Aprinzându-se de la un sfeşnic, catafalcul Cuvioasei a luat foc. S-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele ei moaşte au rămas întregi şi nevătămate spre uimirea martorilor.
În timpul celor două războaie mondiale, oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează moaştele Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Bătrânii povestesc că ostaşii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriaşă îmbrăcată în alb deasupra Iaşului, ocrotindu-l de ocupaţie şi bombardamente.Poate că şi din acest motiv credincioşii spun că Sfânta de la Iaşi ocroteşte de 350 de ani oraşul şi întreaga Moldovă, ferind zona de calamităţi naturale.
În timpul secetei din vara anului 1947, când oamenii şi animalele mureau de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioşii le-au întâmpinat cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mâini. În urma preoţilor care însoţeau racla veneau nori de ploaie. Drept mulţumire, credincioşii înălţau troiţe în amintirea aducerii moaştelor Sfintei Parascheva în satele lor.

(Monica Dumitrescu – Ziarul Lumina, 5 octombrie 2005)

***

Doxologia: Minuni cu moaştele Cuvioasei Parascheva în comunism (2010)

Ofensiva sovietică de la începutul verii anului 1944 prevestea ocuparea unei părţi a Moldovei. Autorităţile româneşti au dispus evacuarea, după cum s-a întâmplat şi în cazul centrelor mitropolitane de la Cernăuţi şi Iaşi.
La 15 martie 1944 erau mutate moaştele “Cuvioasei Parascheva”, pentru a fi aşezate în siguranţă la Mănăstirea Turnu din jud. Vâlcea. Dar Cuvioasa a ajuns numai până la Mănăstirea Ciorogârla de lângă Bucureşti. De aici, la 27 octombrie 1944, moaştele au fost mutate în catedrala din Bucureşti, alături de cele ale Sfântului Dimitrie Basarabov, spre închinare credincioşilor care îşi manifestau evlavia într-o perioadă de mari încercări politice şi sociale. În cele din urmă, la 26 noiembrie 1944, moaştele Cuvioasei erau reaşezate spre cinstire în Catedrala mitropolitană.
Se spune că, în 1945, soldaţi sovietici ar fi încercat să ia moaştele Cuvioasei şi să le ducă în Rusia. Dar Sfânta nu s-a lăsat mişcată din oraşul său, tot aşa cum Sfântul Dimitrie Basarabov nu fusese luat în timpul ocupaţiei germane (1916-1918). Vara anului 1947 a fost un alt episod în care moaştele Cuvioasei au fost scoase în procesiune împotriva secetei şi foametei care chinuiau Moldova. A fost o nouă dovadă a evlaviei poporului român faţă de Dumnezeu şi sfinţii săi într-o perioadă în care comunismul se instala în România cu forţa militară străină.

(Adrian Nicolae Petcu – Ziarul Lumina, 14 octombrie 2010)

***

Doxologia: Sfânta Parascheva şi pruncul muribund

“După o naştere dificilă, fiul meu s-a născut prematur (8 luni). Ca şi cum aceasta nu ar fi fost de ajuns, copilul s-a născut cu foarte multe probleme: hipoxie (lipsă de oxigen), detresă respiratorie (datorată dezvoltării insuficiente a plămânilor), tahicardie, suflu sistolic. Medicii erau foarte reticenţi în privinţa şanselor de supravieţuire ale bebeluşului. Din cuvintele şi gesturile lor îmi puteam da seama că erau neputincioşi. Grăitor în acest sens este îndemnul medicului neonatolog adresat familiei mele de a se ruga pentru mine şi pentru copil; situaţia era dramatică. Familie, medici, eram cu toţii cuprinşi de disperare. Dar Dumnezeu a vrut să-şi arate din nou iubirea Sa nemărginită faţă de oameni. Mama mea care are foarte mare evlavie la Cuvioasa Parascheva (în familia noastră acest nume este o tradiţie, numele mamei şi al uneia dintre surorile mele fiind Parascheva), a luat hăinuţele cumpărate din timp pentru noul-născut şi a mers cu ele la Mitropolie. S-a rugat la Cuvioasa Parascheva cu lacrimi pentru însănătoşirea pruncului şi a pus hăinuţele pe racla cu moaştele Sfintei. Apoi s-a grăbit cu ele la spital şi a îmbrăcat copilul muribund cu ele. A treia zi de la naştere, copilul a început să-şi revină. Acum trăieşte şi este perfect sănătos. Suntem recunoscători pentru ajutorul dat nouă de Mântuitorul Hristos, Care pururea lucrează minuni prin sfinţii Săi”.

(Gabriela R., 33 ani, din Iaşi) extras din cartea Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Doxologia, Iaşi, 2011 )

***

Doxologia: Sfânta care te scoate din morţi

Sunt profesor pensionar. Îmi amintesc de tatăl meu, care după 18 luni de spitalizare din cauza cancerului de ficat, a ajuns în moarte clinică. Familia mea a fost chemată să-l ia acasă de urgenţă, cu câteva clipe înainte de a ajunge la morgă.
În timp ce tatăl meu era plâns de familie, în salon intră bunicul meu (socrul celui aflat între viaţă şi moarte moarte) cu o bucată de vată sfinţită de la Cuvioasa Parascheva şi fără să se jeneze de prezenţa doctoriţei, îl mângâie, punând vata în buzunarul pijamalei, spunându-i că se va face bine şi că îl aşteaptă pe 8 septembrie la onomastica soacrei. Înainte de acest gest, m-a mustrat, fiindcă am cheltuit averea pe medi­camente, uitând-o pe Sfânta Parascheva „care te scoate din morţi”.
Apoi bunicul ne-a certat pe toţi, nonverbal, cu degetul arătător, după care ne-a iertat cu o invitaţie pe 8 septembrie şi s-a grăbit să nu piardă trenul. Uluiţi de gesturile, cuvintele şi mai ales de credinţa bunicului, toţi au meditat la faptul că bătrânului i s-a întâmplat ceva.
Brusc, toţi s-au dezmeticit auzind o voce slabă: „Mi-e sete!”. Era tatăl meu. Doamna doctor ne-a îndemnat să-i dăm orice: „O fi ultima dorinţă… şi nu mă mai întrerupeţi”, deoarece lucra la biletul de externare.
Toţi erau speriaţi, pentru că se ştia de ultima lună de perfuzii, de abdomenul lui putred, de chipul ca de „cadavru, îmbrăcat cu o foiţă subţire de piele”. Totuşi „i-am dat să bea, apoi a cerut să mănânce, să se plimbe la aer”. După 5-6 minute, când erau în uşă, doamna doctor, care terminase biletul de externare (ultimul cuvânt fiind: agravant), a sărit speriată, întrebând: „Ce-aţi făcut?… cum l-aţi luat?… ce-a mâncat?… ce-a băut?… dar, bătrânul acela… ce-a făcut, ce i-a dat?”.
După ce află de vata sfinţită de la Cuvioasa, doamna doctor constată că „este o minune dumnezeiască” şi propuse reluarea analizelor. Apoi s-au adunat medici din Iaşi, Bucureşti, Cluj, Timişoara şi au recunoscut minunea. „A venit acasă cu timol 2 – de nou-născut –, după care a mai trăit 22 de ani, murind spovedit, împărtăşit, cu lumânare aprinsă şi cu cei dragi în jur”.
Doamna Eugenia menţionează, în finalul acestei evocări, vorbele marelui arhimandrit Cleopa Ilie: „Ştiţi cât de mare poate fi minunea de care aţi putea avea parte?… cât de mare vă este credinţa! Spune-mi cum ai murit, ca să-ţi spun cum ai trăit”. De admirat credinţa puter­nică, adevărată, în puterea şi dragostea lui Dumnezeu şi a sfinţilor, pe care a avut-o bunicul meu”.

extras din cartea Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Doxologia, Iaşi, 2011.

***

Doxologia: O minune a Sfintei Parascheva – chirurgia sufletului

La 14 ani, m-am îmbolnăvit grav. Nu era prima oară, am fost destul de bolnăvicios de felul meu, dar acum, o durere imensă de picior şi o inflamaţie masivă la peroneu m-au pironit la pat. Doctorul chirurg din oraşul în care locuiam i-a spus mamei mele, şi ea cadru medical superior, că este un reumatism articular acut, un puseu de durere. Aşa încât mi-a prescris oxacilină şi gentamicină din 6 în 6 ore timp de câteva luni şi mi-a pus piciorul în ghips. Durerea atâtor injecţii, tumefierea şi mortificarea ţesutului în care am fost injectat de sute de ori, rugăciunile pe care mama le spunea mereu la patul meu, ore întregi, mi le amintesc foarte bine. După ce mama spunea de câteva zeci de ori psalmii “Miluieşte-mă Dumnezeule” şi “Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt”, sfârşită de oboseală, era trecut de miezul nopţii, îi spuneam: “mai zi-mi rugăciuni…” Au fost câteva luni de durere cumplită, iar piciorul era tot mai dureros, ba se subţiase mult. Gentamicina pe care am primit-o intramuscular ar fi fost de ajuns să surzească 10 oameni, dar totuşi, cu mila lui Dumnezeu mai aud. După câteva luni de stat în casă cu un ghips imens, piciorul era de două ori mai slab decât înainte. Doctorii spuneau că piciorul trebuie amputat.
Părinţii mei au insistat să mergem la Iaşi, la Spitalul de copii, la doctorul Gabi Ionescu, un medic vestit care rezolvase multe cazuri incurabile. Tatăl meu, preot, m-a adus în spinare până la spital. Când m-a consultat, doctorul a izbucnit în strigăte de mânie: “sunteţi cadre medicale, dar l-aţi tratat ca nişte ţărani”. Aveam ostiomielită acută la peroneul drept, o boală cumplită care chiar dacă se operează, recidivează la alte oase, toată viaţa. În tot acest timp, părinţii mei au stat mereu lângă racla Sfintei Parascheva, rugându-se cu lacrimi pentru mine. Şansele erau mici ca piciorul să mai poată fi salvat. Eram suspect şi de cancer osos.
În câteva zile am fost operat. După câteva ore bune de operaţie, anesteziat total, am fost dus cu o targă la terapie intensivă. Părinţii mei, care îmbătrâniseră peste noapte de durere, când m-au văzut au încremenit. Tatăl meu a murmurat: a murit… şi a leşinat. Dar doctorul, fericit, a zis: nu e mort, norocoşilor, erau şanse de 1% să fie bine. Şi aşa a fost. Oricum ostiomielita recidivează, o să trebuiască să fie operat de multe zeci de ori…
M-am refăcut în câteva luni bune. Profesorii de la şcoală veneau să mă asculte şi-mi puneau notele acasă. Mama îmi spunea: eşti o minune a lui Dumnezeu. Iar eu îi răspundeam: da, o minune şchioapă. Şi iată că merg perfect şi nicio altă operaţie nu am mai suferit, mulţumită Sfintei Cuvioase Parascheva. Trăiesc datorită rugăciunii ei, datorită lacrimilor ei, datorită inimii ei imense, pline de harul lui Dumnezeu care simte durerile noastre şi le alină cu milă, în iubirea infinită a lui Dumnezeu.

(extras din cartea Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Doxologia, 2011)

***

Doxologia: „Am venit să mă rog pentru ţara mea“ (2012)

„Busuiocul să-l iei uscat, că-i mai bun decât cel verde. Ascultă la mine, că-s femeie bătrână şi ştiu“, spune, sfătoasă, o doamnă trecută de şaizeci de ani, care se recomandă „tanti Maria“. Este din Constanţa şi, asemeni multor alţi pelerini sosiţi în aceste zile la Iaşi din toate colţurile ţării, an de an, în luna octombrie, vine să se închine la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. „Nici nu mai ştiu când am fost prima dată, sunt mulţi ani de atunci… Vin cu mare, mare bucurie şi nu mai simt nici osteneală, nici durerile bătrâneţii, nimic. Şi pe tren e frumos, că ne întâlnim mulţi pelerini şi ne mai povestim fiecare despre familie, despre copii, despre greutăţi, fiecare ce are pe suflet. Dar nimic nu se compară cu ce simţi atunci când ajungi la Sfântă. Nu pot cuvintele să spună, e o uşurare... Mă întreabă copiii când ajung acasă: «Ai rezistat şi de data aceasta, mamă?». Ei cred că îmi este greu“, spune râzând tanti Maria.

„Nu ştiu dacă am mai simţit vreodată ce am simţit acum“

Mai departe de tanti Maria, care se alăturase grupului cu care venise din Constanţa, pe o bancă din apropierea Mitropoliei, alte două doamne îşi aşază în ordine bagajele. Au pornit noaptea, cu trenul, spre Iaşi. Dimineaţa, s-au aşezat la rândul lung de pelerini şi, după câteva ore de aşteptare, pe un frig pătrunzător, s-au închinat, au mulţumit Sfintei Cuvioase Parascheva şi s-au rugat pentru îndeplinirea celor de care au nevoie. Doamna Elena Zamfir este din Roşiorii de Verde, judeţul Teleorman, şi anul acesta a venit pentru prima oară în pelerinaj la Iaşi. Nu i se observă pe chip osteneala omului care a petrecut un drum lung şi a îndurat apoi frigul şi oboseala. Faţa îi este luminată şi, în timp ce povesteşte despre ce a simţit în această primă întâlnire cu Sfânta, priveşte în jur, spre curtea Mitropoliei şi spre străzile pline de pelerini.
„De mai mulţi ani am vrut să vin la Iaşi, la acest mare hram. Nu ştiu ce m-a reţinut de fiecare dată, dar anul acesta am vrut neapărat să vin. Şi mă bucur mult că am reuşit, pentru că nu ştiu dacă am mai simţit vreodată ce am simţit acum. Fiecare dintre noi are o problemă când vine aici, şi liniştea pe care o primeşti, eliberarea de toate gândurile negre…, încurajarea pe care o simţi şi toată atmosfera aceasta extraordinară eu nu le-am mai trăit în altă parte. Îmi place şi oraşul, îmi plac oamenii de aici, au o anumită distincţie. Cât timp voi mai putea să fac acest drum de acum încolo, îl voi face cu mare bucurie. Am un nepoţel de patru ani şi, la plecarea de acasă, mi-a spus să-i aduc şi lui ceva de la Iaşi. N-am să-i duc o jucărie, am să-i duc o iconiţă sfinţită şi am să-i spun că este un dar de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Anul viitor vreau să vin şi cu fiul şi cu nepoţelul meu“, spune doamna Elena Zamfir.

„M-am rugat să nu mai fim aşa de orbi şi de surzi“

Doamna Doina Popescu este din Bucureşti, este învăţătoare, are 57 de ani şi participă la pelerinajul de la Iaşi de nu mai puţin de 20 de ani. „Prima oară am venit cu mama mea, care îşi dorea mult să ajungă la Sfânta Cuvioasă Parascheva. Apoi am început să vin şi cu copiii, cu soţiile şi prietenii lor. Ne urcam cu toţii într-un microbuz – soţul conducea – şi veneam la Iaşi. Şi apoi, de multe ori, când aveam noi sau copiii vreo cumpănă de trecut, vreun examen important sau alte momente mai grele, ne strângeam şi spuneam «hai să mergem la Sfântă». Deci sunt, cred, 20 de ani de când venim la Iaşi, de sărbătoarea Sfintei Parascheva sau în alte perioade ale anului, şi nu am cuvinte să mulţumesc pentru ajutorul pe care l-am simţit de fiecare dată. Într-un an am stat 32 de ore la rând – nu am mâncat nimic, nu am băut apă şi nici nu m-am aşezat jos, pentru că, dacă mă aşezam, nu cred că mă mai puteam ridica – şi am făcut-o cu bucuria jertfei pe care şi eu sunt datoare să o aduc, pentru că pelerinajul nu este o excursie. Iar astfel de momente m-au întărit în viaţă şi mi-au dat puterea să trec peste încercările şi greutăţile pe care orice om le are. Dar lucrurile acestea le înţelegi şi le simţi după ce vii aici“, spune doamna Doina Popescu. Iar în pelerinajul pe care l-a făcut în acest an la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, doamna Popescu mai spune că, pentru prima oară în cei 20 de ani de când vine să ceară ajutor Sfintei, s-a rugat şi pentru ţara în care trăieşte. „Am simţit nevoia să mă rog pentru ţara mea, pentru oamenii ei, pentru toate lucrurile bune pe care le avem şi de care nu ştim să ne bucurăm… Nu ştiu ce se întâmplă cu noi, de ce ne comportăm aşa? M-am rugat să nu mai fim aşa de orbi şi de surzi, să nu mai fim atât de egoişti, să ne deschidem inimile, să avem iubire şi credinţă, pentru că doar cu iubire, cu solidaritate între noi şi cu multă credinţă putem trece peste aceste timpuri grele, din care ne tot chinuim şi nu mai reuşim să ieşim. Eu plec de la acest pelerinaj liniştită, împăcată, încărcată sufleteşte pentru un an întreg şi mi-aş dori ca fiecare om din această ţară să se simtă cum mă simt eu“, spune doamna Doina Popescu, unul dintre miile de pelerini veniţi din toate colţurile ţării, la Iaşi, pentru a o cinsti pe Sfânta Cuvioasă Parascheva şi pentru a-i cere ocrotirea şi ajutorul, atât pentru ei şi pentru cei apropiaţi, cât şi pentru toate lucrurile dragi lor.

***

Doxologia: Pelerinajul „Calea Sfinților” a fost „ca o noapte de Înviere” (2012)

Pelerinajul „Calea Sfinților” a adunat și în acest an o mare de suflete. Pe tot parcusul traseului stabilit, oameni de toate vârstele, mireni și clerici, pelerini veniți de departe, dar și foarte mulți ieșeni au așteptat cu lumânări aprinse momentul trecerii moaștelor Sfintei Parascheva și ale Cuviosului Teofil de la Kitaev, pentru a se alătura procesiunii.
În chip tainic, Sfânta – așa cum îi spun majoritatea pelerinilor – are mult mai mulți apropiați decât am văzut zilele acestea la Iași. Ortodoxia este credința tainei și o taină este și lucrarea sfinților pe pământ.
Pretutindeni, oamenii sunt senini și emană bucurie. Nimeni  nu este singur, fiindcă pelerinajul înseamnă în primul rând o comuniune cu aproapele. Părinți, ținându-și în brațe sau de mânuță copilașii, preoți, monahi și monahii, grupuri de studenți și elevi, colegi de serviciu, vecini de bloc, grupuri din același sat, bătrâni, toți stau aproape lipiți unul de altul, înălțând într-un glas Sfinte Dumnezeule, Apărătoare Doamnă, troparul Sfintei Cuvioase Parascheva și alte cântări.
Faptul că au 10, 30 sau 80 de ani și au ocupații sau profesii diferite, că sunt bogați sau mai puțin avuți, că au studii superioare sau doar clasele primare, că sunt îndrăzneți sau mai discreți, toți acești oameni au o căutare, o nădejde comună.

„Să avem bucuria reîntâlnirii și pe pământ cu Sfinții”

Părintele Mircea Irina din județul Suceava mărturiseste: „Am venit la Sfânta Parascheva cu un gând înălțător, de a ne hrăni duhovnicește, un gând de apropiere de puterea lui Dumnezeu, de puterea Prea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, a Sfântului Teofil de la Kitaev. Au fost multe momente în care am simțit ajutorul Sfintei Parascheva, încă din vremea copilăriei, când veneam aici cu mama și cu frații mei. Simt neapărat nevoia să vin la Iași, așa cum simt nevoia să merg și la Sf. Ioan cel Nou de la Suceava sau la Putna, la Sfântul Ștefan cel Mare. E minunat să avem bucuria reîntâlnirii și pe pământ cu Sfinții pe care îi socotim mijlocitori, îndrumători la ceea ce ne-am propus, mai ales că vrem să ajutăm din punct de vedere pastoral credincioșii pe care îi avem în parohie, unde e și biserica în construcție, să ne sprijinim și familia, și toate, cu ajutorul lui Dumnezeu, să le ducem la un bun sfârșit. Bunul Dumnezeu să ne ajute, cu rugăciunile Maicii Parascheva și a Sfântului Teofil, spre mântuire și spre împlinirea celor de folos.”

„Nu-s vrednică de câte mi-a dat Sfânta Parascheva”

Doamna Olga Duna, contabilă în Cluj, a fost impresionată de frumusețea pelerinajului și a cântat tot drumul, cu lacrimi în ochi. Dânsa s-a închinat deja la sfintele moaște. „Nu vă pot spune ce fior am simțit, așa o putere, mai presus de fire și un curaj pe care numai sfinții ni-l poate da. Nu mai simți oboseală când ești în preajma Cuvioasei. Și au fost atâtea situații în mi-a trimis ajutorul… Fiica mea a reușit să facă un seminar teologic și Facultatea de Teologie, a fost foarte cuminte și mi-a adus multe bucurii. Nu sunt în stare să-i mulțumesc Cuvioasei Parascheva pentru cât m-a ajutat. Nu-s vrednică de cât mi-a dat. M-am rugat să-mi vegheze în continuare copilașii, și cât îmi va da Dumnezeu sănătate, voi veni la dânsa.”

„Cu atâta plecăm de acasă, doar cu credința”

De la fiecare om ce a poposit zilele acestea la Iași, la moaștele sfinților, avem câte ceva de învățat. E suficient să-i privești preț de câteva minute pentru a-ți da seama cât de departe ești de cum ar i-ar plăcea lui Dumnezeu să fii și câte taine minunate ascunde un om în sufletul său.  Cumințenia, simplitatea, seninătatea, bucuria, toate acestea ce sunt? Indicii ale unei armonii a sufletului.
„Vin de mult timp la Sfânta și obișnuiesc să particip și la „Calea Sfinților” pentru că e tare frumos; atâția oameni, preoți, călugări, maici, copilași, toți cu lumânări, parcă ar fi în noaptea de Înviere. Mă rog pentru sănătate, pentru înțelegere, pentru nepoți, că toți îmi sunt la școală, mă rog și pentru dânșii, să reușească mai departe. Am avut necazuri foarte multe în viață. Am fost despărțită de bărbat de la 25 de ani și am rămas cu trei copii. Văd că Dumnezeu mi-a ajutat, dacă am venit și m-am rugat. Și cu atâta plecăm de acasă, doar cu credința, că uite cum sunt mâinile noastre de muncă…”, mi-a spus doamna Gabriela Stroia de 67 de ani din județul Galați.
„Pentru mine, Sfânta Parascheva este puternică în rugăciune către Dumnezeu și Maica Domnului. Am văzut minuni multe chiar în familia mea. Am avut o fată cu examene la facultate, a dat examenele, unul l-a luat, iar altul nu l-a luat. Am venit apoi la Sfânta Cuvioasă și când l-a dat din nou, l-a luat. O perioadă, eu am  fost foarte  bolnavă și de când am început să vin la ea (de vreo 10 ani), mă simt mult mai bine”, a afirmat doamna Mara Elena din județul Argeș.
La Biserica Sfântului Andrei și la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, pelerinii au fost întâmpinați și binecuvântați de preotul paroh, respectiv părintele stareț arhim. Nichifor Horia, cu toată obștea.

*

„Calea Sfinților” e un reper în drumul oricărui creștin trăitor, o oglindă în care vedem răsplata răbdării și eforturilor noastre pentru curățirea, iar mai apoi sfințirea sufletelor noastre. Traseul însă nu e același pentru fiecare, ci doar ținta, nu durează două ore, ci o viață, pentru veșnicie.